Multiple choices

De la taty am invatat ca in viata trebuie sa incerci sa faci de toate…sa stii cat mai multe lucruri, pentru ca nu se stie niciodata cand o sa avem nevoie de ele. Ocazii pentru a “invata”, a “fura” din meseria celorlalti, exista. De noi depinde ca sa si ramana ceva concret in urma acestor actiuni.
Ne izbim zi de zi de informatii de tot felul, care vin pe toate caile posibile..si pe care, de cele mai multe ori, reusim cu succes sa le ignoram. Datorita faptului ca in acest moment, lucrurile au inceput sa se mai miste in Iasi, uneori ne aflam in situatia in care, apar tot felul de cladiri peste noapte (e impropriu spus “peste noapte”, concret e intr-o perioada relativ mica de timp). Mi s-a intamplat, fiind absorbita de perioada pe care o traiam, pur si simplu sa nu observ unele transformari de peisaj. Cu titlu de exemplu, relatez urmatoarele: am aflat de la o persoana ce nu statea in zona mea, ca vis-a-vis de mine s-a deschis o noua filiala de la Banca Transilvania. Am ramas uimita, afland ca are dreptate, pentru ca se intampla sa trec aproape zilnic prin locul respectiv si, efectiv, nu am observat schimbarea.
Stau si ma gandesc, exemplul anterior fiind doar unul minor, pe langa multe altelele traite atat de mine, cat si de cei din jurul meu, cum ar fi daca, am acorda mai multa atentie lucrurilor din jurul nostru..daca am face un efort de vointa..si totodata de memorie (cu aceasta ocazie ne asiguram ca memoria functioneza la parametrii normali, neacordandu-i ocazia sa ajunga in paragina).
Aceste informatii pe care le-am retine..cumulate cu cele prin care am trecut deja..si pe care, se presupune ca le-am memorat, ne vor ajuta cu siguranta sa fim mai eficienti si mai practici in viata de zi cu zi. Timpul a ajuns deja o problema pentru cei mai multi dintre noi. Eu una, indiferent de cat incerc sa il intorc pe toate partile posibile, si sa fac in asa fel incat sa fiu mai eficienta, pot spune ca tot nu dispun de aceasta resursa suficient (sau mai bine zis..pe cat mi-as dori), ca sa imi pot realiza toate obiectivele stabilite.
Dar acest lucru, nu ma opreste sa vreau sa “lucrez” zi de zi in aceasta privinta! Motto-ul meu de astazi (daca se poate spune asa): “Eficienta maxima!”

Thoughts...

Avem tendinta naturala de a-l desconsidera pe cel de langa noi, de a-i minimiza valorile..ne e de o mie de ori mai usor sa vedem defectele cuiva decat sa incercam sa ii descoperim calitatile.
Ne simtim mai bine in momentul in care ne demonstram ca o anumita persoana este mai slaba (din punct de vedere al caracterului), mai putin inteligenta etc., in comparatie cu noi? Cu siguranta ca DA. Si din pacate, acest fenomen persista, si ia amploare.
Societatea in care traim ne indeamna sa ne comportam uneori ca niste fiinte salbatice, in care educatia, bunul simt nu mai conteaza. Nu se promoveaza, in zilele noastre, decat chipuri frumos “mascate”, corpuri bine lucrate, ce corespund cu anumite dimensiuni; de asemenea, la mare cinste este binecunoscuta “spaga”, cu ajutorul caruia daca esti slab poti deveni puternic, poti sa obtii lucruri (sunt incluse toate categoriile posibile, in functie de preferintele fiecaruia), pe care in mod normal nu le-ai merita, dar, pe care le poti avea la indemana. Unde ne dispar principiile, valorile? Incotro ne indreptam?
Uneoori traiesc cu impresia ca inteleg sensul vietii, implicit al actiunilor ce trebuie intreprinse de-a lungul itinerariului personal. Atunci, totul pare prea usor, uneori, chiar fara sens, si, poate, prea la indemana. Aceste ganduri alterneaza cu cele in care nu inteleg rostul vietii, al tuturor necazurilor si nefericirilor etc, pe care trebuie sa le indure persoanele. Pentru ca sa obtina…ce ? Putina fericire, un zambet, o bucata de paine, o haina, etc.? Nu reusesc sa deslusesc rostul lor...totul e uneori platit prea scump…si nu stiu daca se merita.

Convorbiri cu Octavian Paler

In momentul in care am facut rost de cartea “Convorbiri cu Octavian Paler” -> Daniel Cristea – Enache, spre rusinea mea trebuie sa recunosc, ca nu auzisem pana atunci foarte multe nici despre Paler, si cu atat mai putin despre autor.
Am descoperit numeroase aspecte noi ale unor probleme comune, relatate din perspectiva unei persoane, ce a reusit ca o data cu trecerea anilor sa mai dezlege din unele mistere. E minunat cum doi oameni pot privi acelasi lucru si, totodata, se pot gandi la ceva diferit. Depinde de caracteristicile genetice ale fiecarei persoane, completate de cele dobandite pe parcursul anilor de viata, de experientele prin care trec etc., pentru a putea relationa anumite ganduri cu unele lucruri. Mi se pare superba complexitatea din jurul nostru (si aici includ toate elementele ce ne alcatuiesc universul).
In continuare, voi reproduce cateva citate...pur si simplu nu ma pot abtine, astfel:
”..eu nu consider modestia o virtute. O invoca, in genere, indivizii cu insusiri mediocre pentru a lasa impresia ca mediocritatea lor tine de modestie, nu de lipsa lor de calitati. In tinerete, ea ar fi chiar o prostie. Ce sens are sa fii modest la douazeci sau la treizeci de ani? Daca nu crezi atunci ca esti in stare sa izbutesti ce n-a izbutit nimeni pana la tine, cand s-o crezi? Dar, la 79 de ani, cati am eu, esti constrans, vrei nu vrei, sa devii modest.”
“Brusc, ma intreb, insa, daca nu e periculos sa contam numai pe speranta. Deseori speranta e un drog, un anestezic. Poate, remediul sta in disperare, in capacitatea de a ne ingrijora, de a ne infricosa.”
“Paradoxal, comunismul a incurajat, fara sa vrea, interesul pentru cultura. In libertate. Cand si-a pierdut caracterul subversiv, interesul pentru cultura s-a prabusit. Si chiar respectul aratat culturii.”
“Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti."
“Mai marturisesc ca “nu izbutesc sa inteleg logica libertatii de a fi indiferent, de a inchide ochii (intr-un turn de fildes, intr-o biblioteca, intr-o sera, cadrul nu are importanta), de a spune “Binele vine, cand vine, de la sine si orice rau are un sfarsit, nu e cazul sa ma framant, sa-mi impun obligatii, sa imi reprosez egoismul de a ma dezinteresa de adevarul strazii pentru a ma interesa doar de ce vreau eu sa creez.” M-au derutat intotdeauna, absentii, care sunt, totusi, de fata“.
“Trebuie sa acceptam ca lumea, cum a conceput-o Dumnezeu, avea un cusur, devreme ce nu se putea perpetua decat cu riscul izgonirii din Paradis. Daca ramanea virtuoasa, ar fi fost condamnata la pierire. De fapt, pacatul originar a corectat un defect al Creatiei. Asta daca Paradisul nu a fost doar o momeala, cu ajutorul careia Dumnezeu a vrut sa descoperim regretul.”
“Batranii i-au indispus totdeauna pe tineri, mai ales atunci cand au tinut neaparat sa dea sfaturi in numele prejudecatii stupide ca batranetea te face si intelept. Ca sa progreseze, o societate nu isi poate pierde timpul cu melancolii. Asta ar duce-o la stagnare si decadenta. Batranii au prea mult trecut in ei pentru a fi, asemenea Americii, deschisi tuturor posibilitatilor. E ridicol sa ii recomanzi unui tanar sa se lege cu lanturi intr-un respect batrancios.”
Ma opresc aici pentru ca nu vreau sa fiu plictisitoare...asta in cazul in care nu am reusit aceasta performanta deja. Adevarul e ca prin fragmentele citate, cel putin eu, am descoperit o noua perspectiva a lucrurilor, si pentru ca imaginea sa fie cat mai completa (cu toate ca atunci cand ma gandesc la completa...relationez cu perfectiunea...si nici una din ele nu exista), e frumos sa o intregim cu cat mai multe puncte de vedere.

Bac pe furate

Ma simt asa de MICA in fata vremurilor de azi. Simt ca lucrurile o iau pe “aratura”, in mod ireparabil. Dispunem de prea multa libertate, si culmea e ca, nu stim sa o folosim in mod constructiv.
La televizor, zilele acestea, s-au transmis diverse stiri legate de faptul ca la bac, s-a copiat la modul cel mai grosolan posibil. Am vazut imagini cu profesori, care faceau parte din comisiile de corectare a tezelor, ce erau nemutumiti de faptul ca au gasit numeroase lucrari identice; de asemenea elevii, dupa aflarea rezultatelor, au recunoscut ca au fost foarte inventivi in privinta modului de fraudare, si anume: si-au ascuns telefoanele mobile in sosete, si-au multiplicat cartile cu solutiile subiectelor iar in timpul examenului, isi cereau permisiunea si mergeau la toaleta si invatau pe de rost rezolvarile; alti elevi au strans bani pentru a face cheta si a mitui profesorii supraveghetori pentru a fi mai “permisivi”, ca “doar sunt si ei oameni”; nu mai zic de faptul ca, subiectele s-au aflat de catre elevi chiar dupa ce au fost extrase, si bineinteles, la toaleta, au putut consulta cartile ce contineau rezolvarile etc.
Stupoare insa, in loc ca persoanele in masura (ma refer la toti sefii de comisie, inspectori, ministerul Educatiei, in persoana d-lui Cristian Adomnitie, si restul persoanelor abilitate), sa parcurga toate etapele necesare rezolvarii problemei, ce mi se pare de o gravitate nemaintalnita pana acum, s-au limitat doar la luarea unor decizii, de genul: profesorii ce nu sunt multumiti de lucrarile elevilor, sa inceteze sa mai corecteze sau, si mai rau, din partea d-lui Adomnitei nu a venit nici un comunicat oficial, care sa arate ca s-a intreprins o ancheta, ce va demonstra, ulterior veridicitatea sau nu a faptelor transmise de diverse canale de televiziune.
Nu stiu ce se va intampla cu noi, dar, aceste lucruri vor avea repercursiuni imense. Sa incercam sa aruncam o privire in viitor. In acest moment, promoveaza elevii ce nu au meritele necesare pentru a ajunge la facultatile de elita. Vor trece, cu bani, si peste anii de studentie...si, ulterior, vor profesa. Vor fi viitorii nostrii medici, profesori etc., persoane de care va depinde viitorul nostru si al copiilor nostri. Implicatiile acestor fapte ne vor costa scump..
Nu mai spun de faptul ca elevii, ce intr-adevar au invatat si meritau sa ajunga la facultatile dorite, s-ar putea sa nu mai reuseasca acest lucru, din cazua “impostorilor”, ce le-au luat locul. Cele de la buget vor fi luate de oamenii fara valoare...stiam de faptul ca formele devin fara fond, dar, mi se pare ca lucrurile avanseaza mult prea rapid pentru ritmul meu de intelegere.
Unde este corectitudinea? S-a schimbat intre timp sensul cuvantului “valoare”; acum are alte acceptiuni, pe care eu una, refuz sa le accept. Mi-ar placea sa pot face ceva in privinta asta, dar, fiind asa de mica sunt convinsa ca nu am cum sa schimb lucrurile mari. Nici nu stiu daca o adunare de masa ar putea reusi acest lucru. Cand spun aceasta, ma gandesc la comunism, si la faptul ca el, teoretic, a cazut dupa decembrie ’89, dar oare chiar asa este? Persoanele ce ne conduc in acest moment, nu sunt aceeasi actori ce isi jucau piesa pe vremea lui Ceausescu, care acum doar si-au schimbat mastile, ei fiind in continuare, stapaniti de aceleasi interese meschine?

To be or not to be...

Pe zi ce trece..imi dau seama ca sunt asa straina de tot ce inseamna viata asta. Sa spunem ca am invtat o parte din regulile ei. Dar, ceva din mine nu vrea sa se conformeze lor. Ma simt ca un copil rebel care, desi stie ca parintii au dreptate...nu vrea sa faca precum spun ei.
Am atins din nou, fara intentie un subiect delicat. Cine poate defini cu precizie semnificatia cuvantului “dreptate”? Oamenii si-au format o parere in legatura cu acest termen si incearca sa o transmita din generatie in generatie. Problema e ca fiecare societate are plusurile si minusurile sale...si tehnologia, si nu numai ne ofera cu totul si cu toul alte perspective asupra tuturor notiunilor din campul semantic al cuvantului “viata”. Acest lucru inseamna ca fiecare genratie invata sa priveasca viata din punctul sau de vedere, completat de cel pe care il ofera societate in ansamblu ei.
Ar fi interesant sa incercam sa vedem persoanele din jurul nostru dincolo de hainele pe care le poarta, dincolo de felul in care arata...aceste lucruri carora li se dau asa de mare importanta in zilele noastre, mi se par minuscule in comparatie cu bogatia sufleteasca a fiecarei fiinte umane. Acolo sta complexitatea de care nu ne pasa sau poate suntem prea “prinsi” de lucrurile de zi cu zi si nu mai reusim sa vrem sa o vedem, sa o descoperim. Consider ca Dumnezeu s-a jucat cu noi...e un fel de-a spune...atunci cand ne-a creat. Suntem piese dintr-un puzzle si fiecare persoana prin individualitatea si unicitatea sa, reprezinta cheia spre solutionarea acestuia. Ar fi superb daca am reusi sa ne completam..sa fim uniti...sa rezolvam puzzle-ul.
Nu stiu daca acest lucru ar insemna foarte mult dar, la gandul ca populatia intregului Glob este unita...sa spunem prin credinta...si ca restul (rautatea, invidia, egoismul etc.) nu mai conteaza... nu mai exista...ma face sa imi apara un zambet larg pe buze. E intr-adevar un vis maret...poate prea maret...
Sunt asa de multe de spus..pacat ca timpul nu stiu incotro se grabeste, dar parca nu mai are rabdare. E ca un joc in care, pe masura ce inaintezi, gradul de dificultate sporeste, timpul este limitat....singura alternativa ramane adaptarea la regulile sale..pentru supravietuire. E interesant sa incerci sa supravietuiesti in unele conditii impuse dar, totodata uneori apar intrebari de genul...ce rost au toate acestea? La ce duc? Ne garanteaza fericirea? Ne asigura minimul necesar pentru supravietuire? Ce se intampla atunci cand iti impui sa joci dupa propriile regulili si le incalci pe cele impuse?..etc. Poate ar fi interesant de aflat...