E-o lume minunata!

Se apropie ziua copilului...Poate ar trebui ca fiecare dintre noi sa celebreze aceasta ziulica. In aceste momente, si nu numai, nu conteaza neaparat data nasterii, ce se afla trecuta pe o bucata de carton. Mai presus de orice, e important felul in care ne simtim, indiferent ca avem 20, 30, 40 de anisori.
Sa invatam sa ne conservam acea parte - copil din noi si, totodata, sa ne bucuram de ea, ori de cate ori avem ocazia...e, cu siguranta...un lucru minunat ce ne va ajuta sa ne simtim mereu tineri.
Cum bine spune Mihai Constantinescu:
E-o lume minunata in care veti gasi
Numai copii
O lume cu mult soare si multe jucarii
Pentru copii
In lumea cu povesti si flori veti intalni
Numai copii
Si-o lume a inocentei pastrati-o orice ar fi
Pentru copii
In final, nu imi ramane decat sa urez un simplu La Multi Anisori copilului din noi!

No reason..just words

Cum ar fi daca am putea sa citim gandurile celui de langa noi? Ne-ar face lucrul acesta mai fericiti? Sau, din contra..la un moment dat ne-ar umple sufletelul de amaraciune?
Mie una sincer...mi-ar placea, cu titlu de experiment, sa i-au parte la un astfel de test! Mi-ar placea sa se deschida cortina, mastile sa cada si sa ramanem..in forma noastra naturala, pura...fara ipocrizii si diverse tertipuri. Sunt convinsa ca ne-am minuna de ce am putea descoperi in cazul asta...dar, oare e de preferat o minciuna frumos imbracata sau un adevar, care de cele mai multe ori doare? Avand in vedere ca sunt pro adevar, indiferent de cat de grava ar putea fi situatia...pentru mine ar fi destul de incitant un astfel de test.
Incerc de mult sa fac in asa fel incat persoanele care interactioneaza cu mine sa fie sincere..m-am saturat de minciuni...
Spre exemplu..mi se intampla sa stau de vorba cu o persoana...si sa fiu constienta ca ma minte...imi dau seama uneori si de ce (mai ales daca e vorba de cineva familiar)..sau alteori, raman doar cu o intrebare..de ce? Dar, tot nu gasesc ca e o scuza plauzibila..pentru faptul ca, in fond...tot minciuna se cheama. In astfel de cazuri, de cele mai multe ori tac...si ii las sa vad pana unde pot merge. Sau, din acelasi motiv, le mai dau "apa la moara"..
Ma atrage ca un magnet complexitatea fiintei umane. Imi doresc sa cunosc fiecare latura a ei...cu toate ca sunt constienta de imposibilitatea acestui lucru. Dar, e acelasi lucru cu perfectiunea, care reprezinta un obiectiv pe care sunt convinsa ca nu o sa il ating niciodata...totusi, acest lucru nu ma impiedica sa vreau sa tind spre ea.
Asa cum suntem modelati acum, ne este imposibil sa accedem spre gandurile constiente sau mai putin constiente ale celeilalte persoane. Nu avem putere decat sa avem acces la informatiile care ne sunt furnizate..sau cel mult...la cele pe care le deducem, in urma diverselor analize.
Din toata povestea..mai sus expusa..mi se pare uimitor cum fiecare fiinta..prin structura sa genetica, si a factorilor cu care interactioneaza, alege..sau din unele puncte de vedere ii este impus..sa formeze acea piesa unicata care ii confera valoare. Din nou ajung, fara sa vreau, la o idee mai veche, cum ca am fi piese dintr-un puzzle...si ca daca am avea puterea sa ne completam..mi-ar placea extraordinar de mult sa observ capodopera de arta care ar iesi.

Ready..

Ready...

Steady...

Go!

U can do it!

Ganduri

Incerc sa inteleg multe din trairile pe care vrem nu vrem, trebuie sa le parcurgem, de-a lungul vietii noastre. Pana nu demult incercam sa dau un sens tuturor momentelor traite..atat cele de fericire cat si, necazurile prin care suntem nevoiti sa trecem..in cateva cuvinte incercam sa dau un sens vietii. De cele mai multe ori nu imi explicam cursul evenimentelor din viata noastra. Stiam ca, la final, totul era spre binele nostru..dar, totusi uneori vad prea mult suferinta...si ma intristez. Tot timpul mi-am dorit sa fim guvernati de credinta si bun simt..ce implica educatie..in activitatile noastre de zi cu zi. Ma doare sa ma uit in jurul meu..si sa vad atata superficialitate. Sunt momente in care incerc, spre exemplu, sa deschid televizorul..in speranta ca voi putea urmari ceva interesant, care sa ma ajute intr-o forma sau alta..dar, deja nu mai e o supriza...indiferent pe ce canal ai incerca sa te uiti...peste tot aceeasi prezentatori alesi din diverse motive (de cele mai multe ori pentru ca "dau bine pe sticla")..si aceleasi informatii lipsite de fond. Nu, nu...refuz sa privesc astfel de emisiuni. Uneori imi fac rabdare si ma uit..pentru ca ma intereseaza sa observ pana unde pot merge unii dintre ei. Pana nu demult ma uitam intens la Realitatea TV...ma fascina suprplusul acesta de informatii..doream sa fiu la curent cu tot ce misca..din viata politica, sociala, economica, tehnologica...dar, am descoperit ca Realitatea nu prezenta intocmai realitatea, daca se poate spune asa. E drept ca informatia e subiectiva..dar, am observat un soi de manipulare, cum dealtfel fac mai toate televiziunile...si atunci am spus STOP.
Acum...mi-am redescoperit o veche pasiune..si anume lectura..Mentionam anterior de faptul ca, am incercat destul de mult timp sa incerc sa gasesc sensul vietii...Cu ajutorul lui Dan Puric..l-am gasit! El afirma urmatoarele: lectia fundamentala a crestinismului este sa te invete cum sa mori. Da, acum totul capata un sens in logica mea.
Nu inteleg totusi de ce trebuie uneori sa trecem prin suferinte profunde ca sa putem descoperi existenta Lui. Si, culmea, cum s-a intamplat la mine mai demult... am descoperit acea credinta...care imi invada sufletul din toate unghiurile...nu stiam exact de unde vine...dar, stiam doar ca ma simteam cea mai bucuroasa fiinta de pe fata Pamantului!!! Dar, asa cum a venit in momentele grele...si mi-a alinat suferinta..asa..incet-incet...spre rusinea mea...am simtit ca s-a dus...De fapt nu am simtit..m-am trezit intr-o zi..ca disparuse...unde si cum...nu stiu..cert e ca nu mai era.. Am inceput sa ma gandesc..si acum, cum am mai spus..cu ajutorul lui Dan Puric...incep sa redescopar din nou acea placere de a fi crestin. E drept ca numai crestinismul are puterea de a ne tine uniti, de a ne face frati, unicul sens al vietii.
Sper sa ajung cat mai repede, din nou, la acea stare minunata pe care am trait-o..care acum mi se pare un vis...pentru ca, E SUPERB sa fii crestin!

Eleganta ariciului

Imi doream de mult timp sa mai citesc o carte care sa ma faca sa uit de treburile mele, de somn, de griji sau altele..care sa ma absoarba pe deplin. Sa vreau sa o citesc pana la capat..si sa ma gandesc cu emotie la ce va urma, atunci cand trebuie sa intrerup lectura. Sa imi proiectez in minte tot felul de scene..si bineinteles sa incerc sa ajung sa dau o forma finalului..desi, o astfel de carte in mod cert te suprinde la tot pasul prin imprevizibilul ei..si la sfarsit, iti demonstreaza ca nu ai fost nici macar pe aproape cand ai incercat sa tragi anumite concluzii in ceea ce o priveste. Ma refer la "Eleganta ariciului" de Muriel Barbery..si pentru asta trebuie sa iti multumesc Georgeana. Astept cu nerabdare ziua in care iti voi intoarce favorul.
Am gasit atat de multe subiecte pe care mi-ar placea sa le dezvolt...dar, ce m-a indemnat astazi sa scriu e impresionanta descriere a "iubirii" pe care am avut placerea sa o citesc si sa vreau sa o recitesc. E un subiect care ma intereseaza si emotioneaza deopotriva, pe care de-a lungul timpul am incercat sa il conturez sub diferite forme..dar, niciodata nu am ajuns la ceva atat de sublim. Chiar nu ma pot abtine..trebuie neaparat sa redau un citat...
"Stiti ce este o ploaie de vara?
Mai intai, frumusetea pura spargand cerul verii, acea teama respectuasa care pune stapanire pe inima, faptul de a te simti atat de derizoriu in miezul insusui al sublimului, atat de firav si atat de plin de maretia lucrurilor, siderat, captivat, fermecat de darnicia lumii.
Pe urma, sa parcurgi un culoar si, deodata, sa patrunzi intr-o incapere de lumina. Alta dimensiune, certitudini abia nascute. Trupul nu mai e o coaja, spiritul salasluieste in nori, puterea apei ii apartine, se anunta zile fericite, intr-o noua nastere.
Apoi, asa cum lacrimile, uneori, cand sunt rotunde, puternice si solidare, lasa in urma lor o lunga plaja curatata de vrajba, ploaia, vara, spaland colbul imobil aduce in sufletele fiintelor un fel de respiratie fara de sfarsit.
Astfel, anumite ploi de vara se inradacineaza in noi ca o noua inima care bate la unison cu cealalta."
Fiecare poate interpreta cum ii pofteste inimioara...sunt deschisa la discutii!

Timp liber

Am ramas placut surprinsa aseara de ambitia tinerilor care si-au aratat talentele in privinta dansului. Felicitari FEStudIS pentru organizare...si pentru ca au adus pe scena persoane care isi sacrifica din timpul liber sau fac unele compromisuri ca sa poata repeta si pentru a ajunge la stadiul la care sunt acum, urmand sa evolueze pe viitor.
Ma bucur sa observ ca se mai pune pret si pe kestii de genu street dance la noi. Consider ca autoritatile ar trebui sa acorde mai mult sprijin persoanelor care au un vis, un dar pe care vor sa il urmeze..dar, nu reusesc din cauza dificultatilor intalnite la tot pasul.
De multe ori m-am gandit cu regret la faptul ca avem o societate care intr-o oarecare masura te indeamna sa urmezi anumiti pasi ca sa poti sa ajungi cineva...sa ai o anumita stabilitate financiara. Nu se acorda importanta dorintelor viitoarelor generatii. Se intra in amanunt...si atata timp cat nu e legat de ambitiile si doleantele celor de la putere...egoismul primeaza. Cum ar fi daca fiecare dintre noi si-ar fi putut urma visele pe care le-am avut cand eram micuti..sau poate si acum? E cu totul altceva cand munca este facuta cu placere...satisfactie..din propria dorinta de a o face si nu impins de la spate de anumite nevoi. Imi pare rau ca nu voi ajunge sa vad schimbari in aceasta privinta, cu siguranta, nici la nepotii mei. Si nu e vorba ca sunt umrbita de pesimism...din contra, optimismul ma caracterizeaza...dar, e o realitate cruda pe care mi-ar placea sa am puterea sa o schimb....
De asemenea, felicitari si pentru "Noptea muzeelor" de sambata ...daca se continua in spiritul asta se mai poate gasi si ceva de calitate de facut in timpul liber. Frumos..

...stare de fericire...

Ce mult conteaza in viata sa stii sa tii langa tine persoane deosebite...acum, desi trec printr-o perioada destul de dificila..si cu multe schimbari majore...sufletelul meu vibreaza de fericire de fiecare data cand ma gandesc la surioarele mele scumpe si dragi.



Vreau doar sa va pup dulce, dulce..si sa va multumesc din inima pentru tot...ma simt extraordinar de fericita ca faceti parte din viata mea...