Arde!

...si la propriu...si la figurat...

Passion...

Daca stau o clipa si ma gandesc..traiesc cu impresia ca marea majoritatea lucrurilor, de care m-am simtit atat de legata pana nu demult..de fapt, o parte din mine inca se mai simte..s-au petrecut acum cateva ore, se poate spune cel mult in urma cu cateva zile...si, totusi..am o senzatie ca o prapastie imensa sta intre cele doua momente. Prefer sa nu ajung sa simt acelasi ‘tic-tac’ permanent, pe care cei mai multi dintre noi il numesc ‘obisnuinta’. Intr-adevar, iti poate da o nota de precizie..pentru cat timp? nu se stie...datorita acestui lucru, nazuiesc spre un ‘tic-tac’ putin mai neacordat, mai necadentat. Intr-o oarecare masura e alegerea fiecaruia daca doreste ca, lasandu-se purtat de intuitie, ratiune, vocea sufletelului sa schimbe ceva in legatura cu propria viata..sa isi creeze propriul ritm al melodiei.
Eu stiu ce as vrea sa iasa, in final, din tot acest tumult..o melodie..o melodie care sa fie doar a mea. Stiu pe ce aspecte ar trebui sa insist, cum ar trebui sa o fac placuta. Dar, partea teoretica nu e intotdeauna atat de usor realizabila pe plan practic. Poate in asta consta, in fond, si frumusetea melodiei. E greu uneori, cand plutesti in deruta..cand doar unele mici fire mai pastreaza legatura intre tine si pamant, cand simti ca acordurile interioare nu se potrivesc cu cele pe care trebuie sa le asculti, sa inveti sa le deprinzi..pentru ca mai apoi, sa le poti reproduce ca un robotel...cum spuneam..in aceste conditii, e greu sa mai poti reda sau crea ceva din arta propriului frumos. Cred ca, in fond, e o alta tactica ce trebuie invatata. Pe de o parte, asa cum mi-a spus o buna surioara de a mea…e o provocare, pe care sunt dispusa sa mi-o asum, sub toate formele posibile daca, intr-un final…ajung sa simt acel ritm dorit al propriei melodii.

Daca revin la ideea cu care am inceput..pot spune ca sunt uimita de rapiditatea si de modul in care se succed evenimentele din ziua de astazi. Unele sunt predictibile..si, atunci ai senzatia ca toate elementele care il compun iti sunt favorabile…cum ar veni, ca universul lucreaza in directia dorita de tine. Dar, sunt si alte evenimente total incontrolabile, care iti pot aduce schimbari majore in propriul stil de viata, care te pot face sa mai urci unele trepte de pe scara vietii sau, din contra, sa mai cobori altele. Consider ca traim intr-o societate, intr-un mediu destul de bulversant. Cuvintul ‘certitudine’ nu prea mai face parte din peisaj. Si totusi, aceste lucruri se pot transforma intr-o superba provocare…sa iti inveti psihicul sa faca, pe cat posibil, abstractie de sunetele neacordate din exterior..pentru a se putea concentra, alinia la propria creatie sadita in interior. Pe zi ce trece incep sa accept din ce in ce mai mult provocarea, fiind convinsa ca timpul, intr-adevar, le va aranja pe toate.