Thursday, May 10, 2012

Intalniri cu oameni remarcabili

Nu uita centrul! Spravegheaza-ti comportamentul, actiunile, identificarile si se creeaza o distanta; incetul cu incetul, distanta capata viata – martorul si infaptuitorul ajung sa fie separati. Te poti vedea pe tine insuti razand, te poti vedea pe tine insuti plangand, te poti vedea pe tine insuti mancand, facand dragoste; poti face multe lucruri, indiferent ce s-ar petrece in jurul tau, iar tu sa ramai privitorul. Nu te repezi sa devii una cu ceea ce se petrece, indiferent despre ce ar fi vorba.
Fiinta ta cea mai launtrica este asemenea unei oglinzi. Reflecta orice s-ar afla in fata ei, devine pur si simplu un martor. Ca este vorba despre boala sau sanatate, despre foame sau satietate, vara sau iarna, copilarie sau batranete, nastere sau moarte – indiferent ce se petrece in fata oglinzii, nu i se intampla niciodata oglinzii insesi. Asta am vrut sa intelegi, ca in tine exista straturi de energie. Primul strat este pentru munca zilnica de rutina. Este suficienta pentru munca ta zilnica de rutina. Daca il depasesti, ajungi intr-un punct in care te simti extenuat, in care aproape simti ca mori daca mai continui; dar acesta este punctul in care trebuie sa continui, pentru ca abia atunci va incepe sa functioneze cel de-al doilea strat.
Functioneaza numai atunci cand esti suficient de incapatanat pentru a-l provoca, pentru a-l face sa functioneze. Aceasta este energia de urgenta. Esti obosit si te duci sa te culci, dar casa ta ia foc si de-odata toata oboseala dispare si intreaga noapte stingi focul si nu te simti deloc obosit. A intrat in functiune stratul de urgenta.
Iar cel de-al treilea strat este stratul cosmic, care este inepuizabil; din momentul in care l-ai atins il cunosti si poti sa ajungi la el. Pe urma vei putea face miracole – lucruri care altora li se vor parea miracole, dar nu si tie, deoarece stii ca posezi aceste straturi posibile.
Aproape toata lumea moare muncind cu primul strat.

George Gurdjieff

Saturday, May 5, 2012

Zboara puiule, zboara!

Un norisor pufos si argintiu m-a vizitat aseara!!!
Dragul de el, venise sa-mi sopteasca o istorioara.
Dar eu, rosind usor in obrajori, nu indrazneam sa il privesc.
Atunci pufos m-a mangaiat si de o mana m-a luat…
Si am plecat!


A fost o noapte fermecata, cu printi si zane laolalta,
Pe ritm de dans pluteam in cor si fluturi mii zburau pe langa noi.
Si cu priviri sfioase, adanci misterioase..l-am intalnit pe el, odorul meu..
Am incercat sa spun ceva, dar vocea nu ma ajuta si inima, tare-mi batea!
Si am plecat!


In zori de zi eu motaiam..si ma gandeam la noaptea ce s-a incheiat..
E oare cu putinta..ca eu sa merit ingaduinta? A fost sau nu a fost…
A fost un vis frumos, imbinat de un real armonios,
O, draga norisor pufos si argintiu..la tine viu!
Si am plecat!


P.s. Zboara puiule, zboara!!