O suma de oportunitati

De cele mai multe ori ne pierdem energia alergand spre lumi imaginare, in fata carora ne inchinam, cu o neasemuita placere. Nu conteaza faptul ca nici macar un rasarit de soare nu se va bucura de o asemenea priveliste si ca restul vietii noastre isi pierde farmecul si stralucirea; dar atunci cand timid isi face aparitia o raza de lumina, brusc ne schimbam traiectoria spre o alta lume a carei frumusete pare mai fascinanta.
De asemenea, uneori ne uitam varsta si actionam in consecinta. Dorim cu tot dinadinsul sa imbatranim atunci cand viata bate galopant la portile tineretii si, invers, am vrea sa transformam incapacitatile dobandite, intr-o melodie armonioasa, a carei repetare ne explica, in ritm de dans, definitia surmenajului fizic si psihic.
E foarte usor sa ne prefacem ca traim sau poate ca, in sinea noastra avem impresia ca traim. Sunt convinsa ca unele voci vor afirma raspicat faptul ca fiecare e stapan pe darul primit si ca are dreptul sa il foloseasca asa cum considera de cuviinta. Nu am sa neg acest lucru, mai ales ca suntem dotati din nastere cu o nepretioasa materie cenusie, care ar trebui sa ne fie mereu un partener loial si iubitor. E doar nesatisfacator momentul in care, dintr-un motiv sau altul, plonjezi spre o alta realitate pe care pana nu demult ai evitat-o, dintr-o dorinta expres afirmata sau, din contra, din necunostinta de cauza. Nesatisfacator din cauza faptului ca peisajul capata o alta dimensiune si nuante mult diferite fata de paleta coloristica cu care am fost obisnuiti.
Dar poate fi transformat acel nesatifacator in, indraznesc a spune, un agreabil satisfacator, care se va transorma pe parcurs intr-un exceptional, lipsit de satifacator?
Viata, viata..dulce viata!

Thoughts

Stiu ca am revenit la un subiect pe care l-am abordat de nenumarate ori, sub diverse ‘pretexte’, dar viata continua sa ma fascineze. E atat de misterioasa si de superba in acelasi timp, incat pur si simplu nu pot sa ma abtin. Adica, as putea daca as vrea cu adevarat, dar sincer..nu am nici un interes in aceasta privinta.
Mereu am fost de parere ca punctul cheie al modului de percepere al vietii este reprezentat de un minutios proces de introspectie, proces care nu are termen de expirare. Este foarte important sa stim cine suntem, cine am fost si cine putem fi. Apoi, o alta cheie necesara este data de cunoasterea persoanele din jurul nostru. Viata ne invata sa folosim masti si sa devenim actori din ce in ce mai profesionisti. E interesant de frumos sa observam si dincolo de aceste masti, sa incercam sa deosebim esenta de superficial.
Mereu ceva din mine se simtea revoltata de fiecare data cand era in preajma mastilor, pentru ca am preferat naturaletea, indiferent de modul in care ar putea fi ea perceputa de altii. Nu am sa neg faptul ca uneori trebuie sa le mai folosim, pentru a ne poteja de ‘lucruri’ care ne-ar putea afecta din exterior, dar inainte de toate subliniez faptul ca prefer naturaletea.
Mi se pare fascinant sa vad cum unii oameni se schimba atunci cand anumiti factori importanti pentru ei actioneaza asupra vietii lor si produc o schimbare majora. Una dintre cele mai uimitoare transformari este data de banuti. Nu i-ai avut pana acum si, dintr-un motiv sau altul, acum iti sunt la dispozitie. Uimitor, domnule..uimitor!!! Realizezi ca iti poti achizitiona o masina cu multi cai putere, de asemenea, poti sa ai langa tine o femeie frumoasa (in cazul barbatilor) – care na, trebuie intretinuta; realizezi ca iti poti permite suficiente lucruri incat sa poti modela realitatea exact asa cum iti doreste inimioara. Apar numeroase persoane care vor sa faca parte din noul tau cerc de prieteni, ce mai!!! O multime de modificari esentiale au loc.
Dar chipul se transforma si incepe sa semene din ce in ce mai mult cu o caricatura; ceea ce ma indeamna sa vreau sa descopar si mai multe lucruri despre persoana respectiva. E drept ca nu intotdeauna o sa pot descifra anumite caractere, doar pentru ca imi doresc acest lucru, dar drumuletul e ataaaaat de placut!


“Poate ca viata a avut un sens cata vreme n-am tinut sa-i dau unul”

O. Paler