Incredere

De cele mai multe ori privesc partea plina a paharului, desi mai am si eu unele momente in care ma plang de tot felul de lucruri. E usor sa intrii in pielea personajului negativ, e tentant si maniera in care "iti tii discursul" te face sa pari credibil. Ajungi sa traiesti, sa simti ceea ce spui, ca intr-un final sa devii parte integranta din negativ. E posibil sa plutesti in deriva o perioada si daca ai norocul va veni o persoana apropiata la tine sa te intrebe ce e cu viata ta si cat mai ai de gand sa iti plangi singur de mila. Dar cum ar fi daca ne-am face singuri 'norocul'? Putem sa observam si sa ne lasam purtati de ceea ce simtim si binele va rasari din nou in viata noastra, va sadi seminte in sufletelul nostru care abia asteapta sa prinda contur..nu trebuie decat sa le udam si sa le acordam importanta cuvenita.
Desi am avut si eu perioade mai sumbre, tot timpul sub o forma sau alta lucrurile frumoase au venit la mine. Si de fiecare data cand vin, simt cum prind si mai multa putere de a merge mai departe si de a cultiva frumosul in mine. Frumosul se poate prezenta in atatea moduri si e mereu prezent in jurul nostru..Am primit o carte de la scumpii mei colegi, care se intituleaza "Puterea magica a gandului". Nu cred ca am citit nici macar jumatate din ea, dar mi se pare fascinant faptul ca am primit-o. De ce? Pentru ca in fiecare pagina ma regasesc sub o forma sau alta; pentru ca citesc un exemplu si imediat il asociez si eu cu exemplul meu, care sustine afirmatia; pentru ca autorul ne invata sa privim si sa primim in viata noastra partea buna a lucrurilor si cu cat o primim mai mult, cu atat numarul lor va creste..si ce se va intampla?? Vom trai..azi, aici, acum..o viata MINUNATA!!! Nu stiu despre cele care vin, dar in schimb stiu sigur ca imi doresc sa imi traiesc viata asa cum simt..nu imi iese tot timpul, dar nu renunt..pentru ca am "gustat" din placerea de a fi eu si acest sentiment nu mi-l poate lua nimeni.
In concluzie: oare nu ar trebui sa ne gandim de doua ori inainte de a afirma ca ceea ce tocmai ni s-a intamplat este rau? Oare nu este nicio parte buna, nicio raza de soare?? Eu refuz sa cred asta!

La rascruce de drumuri

De cele mai multe ori ma las purtata de acel val care aduce cu sine in special un automatism din care cu greu mai pot iesi. Momentele trec si ma obisnuiesc asa fara sa stiu ca multe alte batai ma asteapta ca sa imi compun propria cadenta. Siguranta faptului ca mecanismul a functionat minunat o buna perioada de timp ma face sa ezit de cele mai multe ori. Dar ceva in mine stie ca exista o alta viata si dincolo de acest automatism, o viata care abia asteapta sa fie descoperita. Timid, o idee ma surprinde prin dorinta ei de a se face auzita, cunoscuta. In prima instanta, inchid ochii si imi spun ca nu se poate, ca lucrurile isi urmeaza cursul firesc..ce rost are sa ma las calauzita de o naluca? Dar nu..e incapatanata ideea asta a mea, refuza sa inteleaga faptul ca nu e dorita! Desi aparent lucrurile par ca nu au nicio noima, ideea mea incapatanata revine si aduce culoare, imi trezeste simturile si ma poarta spre lumi fericite si nebanuite. Am pornit pe un drumulet nou si naluca mea e aproape mereu prezenta. Ii mai spun inca asa, desi intre timp a capatat o forma si a prins culoare! Simt cum fiinta mea vibreaza de fericire la gandul ca s-a lasat purtata de val, ca a indraznit sa viseze, sa creeze...