Un alt subiect care mi-a atras atentia zilele acestea, e cel legat de dorinta noastra de a ne face auziti, de a fi mai presus decat restul persoanelor, de a avea dreptate in proportie de 99% (daca se poate) - pe scurt, de a fi centrul universului persoanelor care ne inconjoara. Dorim sa ne simtim importanti, sa etalam cu mandrie obiectele de ordin material, pentru a castiga stima si respectul celor apropiati. Da..si eu ma lupt cu aceste lucruri si imi doresc sa imi inving aceste nevoi, pentru ca dincolo de zidurile unor astfel de tipare, universul iti pune la dispozitie frumuseti pure care iti incarca sufletelul cu acea energie care nu mai are nevoie de nimic pentru a ramane activata, care prin simpla prezenta te motiveaza sa te hranesti in continuare cu orice frumos.
Mereu am fost o timida, care de ceva timp cauta sa se "vindece", cel putin de partea care nu poate fi folosita intr-un mod constructiv. Avand temerea de a vorbi in fata unui grup mai numeros, am invatat sa ascult, am invatat sa privesc oamenii, sa incerc sa le descopar caracterele, sa le cunosc gestica, sa le vad frumusetea. Da!! Iubesc oamenii si imi place foarte mult sa stau in preajma lor, sub o forma sau alta - doar ca simplu observator sau ca participant activ la discutii. Una dintre piedicile cele mai dificile pe care le-am intalnit, a fost incercarea de a nu mai emite judecati, de a renunta la tipare si de a avea o atitudine deschisa fata tot ce era analizat. Recunosc ca nu tot timpul imi reuseste acest lucru, uneori am esuat lamentabil, dar toate lectiile pe care le primim de la viata au o anumita insemnatate, si pe langa aceasta ar trebui sa ne motiveze sa fim mai buni - in primul rand fata de noi insine. Acestea fiind spuse, ma retrag putin, am de lucrat in multe privinte si imi doresc sa explorez frumosul.
