Incursiune in trecut

Decizii...

In ultima perioada, am simtit de multe ori faptul ca, o data ce anumite obisnuinte s-au creat e destul de greu sa parasesti tiparul lor pentru a-ti depasi propriile limite. E dificil sa iti abandonezi robotelul din tine, din moment ce s-a instalat atat de confortabil..incat aproape ca nu mai e nevoie sa depui cine stie ce efort; el actioneaza in mod automat, mecanic si cu fiecare zi care trece se inradacineaza si mai profund in viata noastra. Fiind atat de comod e relativ dificil sa rezist tentatiei.
Mi-am adus aminte de una dintre primele mele postari in care sustineam ca refuz sa fiu un simplu robotel. Timpul a trecut si m-am trezit, din unele puncte de vedere tocmai in acel loc, insotit de acest ‘eu-robotel’. Adevarul e destul de dureros, mai ales atunci cand il simt ca fiind la mii de km departare fata de modul in care ma percep, in adancul sufletelului meu.
Apare o intrebare: care va fi motorasul meu principal?
Momentan, exista un sentiment de frustare, care imi poate directiona atentia si energia spre noi cai, diferite de un tipar, anumite limite, obisnuinte si acel ‘eu-robotel’, care isi doreste sa preia comanda…