Friday, May 30, 2025
Natura
Cand simti nevoia de putina mangaiere, e suficient sa privesti in jur, sa admiri aceasta frumoasa natura! Cat de perfect a putut fi creata! ❤️
Sunday, May 25, 2025
Thursday, May 22, 2025
Sunday, May 18, 2025
Bucurii
De cand eram micuta, mi-am dorit foarte mult sa fiu mama. Initial ma gandeam ca daca as avea o echipa de 11 copilasi ar fi absolut minunat! ❤️fara sa am habar de ce ar putea concret sa insemne acest lucru.🙈 Visam ca stau in tribuna si le urmaresc 'jocul' si ca, dincolo de ce ar putea sa apara, cel mai mult ne bucuram de un 'impreuna' tare placut! ❤️
Pe masura ce am crescut, am completat imaginea de mai sus, cu una din filme; in care totul e usor si foarte roz🙈. Copilul nu plange, doarme noaptea la fel ca un adult; mama isi poate continua treburile destul de usor; copilul intelege din prima tot ce i se transmite si mama are o energie debordanta, le face pe toate si culmea, nu oboseste niciodata!🙈
Ulterior, realitatea mi-a aratat ca a fi mama vine la pachet cu multe alte lucruri; unele placute, altele nu. 🤩A trebuit sa ma trezesc la realitate si sa ma conectez cu ea si sa incep sa realizez cat de cat ce se intampla; dar mai mult decat atat, a trebuit sa ma conectez la propria persoana si sa incerc sa inteleg ce vedeam proiectat in oglinda; acea oglinda pe care fetele tot incercau sa mi-o arate! La inceput nu am avut taria sa ma uit si am preferat sa cred ca e ceva legat de ele, dar apoi am inteles ca spre mine trebuie sa privesc, cu multa compasiune; si de atunci, tot caut sa observ, sa inteleg si sa schimb ce 'trebuie' schimbat; asa cum simt pentru ca imi doresc enorm ca ele sa aiba o 'baza de siguranta'; Una care poate fi accesata usor la nevoie si care le ofera 'ingredientele' neceasare pentru a putea inflori frumos, asa cum le e menirea!
Cu siguranta ca am facut ceva pasi in aceasta directie, dar imi este foarte clar ca, inca mai am multa treaba de facut! Se intampla ca in unele momente sa nu fiu mandra de mine si de modul in care reactionez, si imi doresc enorm sa fiu mai chibzuita, intelegatoare si rabdatoare! Dar sunt si momente atat de placute, care ajung direct la sufletel, care parca imi dau putere si imi ofera un plus de liniste; si o dorinta arzatoare sa continui sa fiu azi o mama mai buna ca ieri si maine ca azi, si tot asa!
Si cand primesc astfel de declaratii, cum sa nu prind curaj? ❤️❤️❤️
Pe masura ce am crescut, am completat imaginea de mai sus, cu una din filme; in care totul e usor si foarte roz🙈. Copilul nu plange, doarme noaptea la fel ca un adult; mama isi poate continua treburile destul de usor; copilul intelege din prima tot ce i se transmite si mama are o energie debordanta, le face pe toate si culmea, nu oboseste niciodata!🙈
Ulterior, realitatea mi-a aratat ca a fi mama vine la pachet cu multe alte lucruri; unele placute, altele nu. 🤩A trebuit sa ma trezesc la realitate si sa ma conectez cu ea si sa incep sa realizez cat de cat ce se intampla; dar mai mult decat atat, a trebuit sa ma conectez la propria persoana si sa incerc sa inteleg ce vedeam proiectat in oglinda; acea oglinda pe care fetele tot incercau sa mi-o arate! La inceput nu am avut taria sa ma uit si am preferat sa cred ca e ceva legat de ele, dar apoi am inteles ca spre mine trebuie sa privesc, cu multa compasiune; si de atunci, tot caut sa observ, sa inteleg si sa schimb ce 'trebuie' schimbat; asa cum simt pentru ca imi doresc enorm ca ele sa aiba o 'baza de siguranta'; Una care poate fi accesata usor la nevoie si care le ofera 'ingredientele' neceasare pentru a putea inflori frumos, asa cum le e menirea!
Cu siguranta ca am facut ceva pasi in aceasta directie, dar imi este foarte clar ca, inca mai am multa treaba de facut! Se intampla ca in unele momente sa nu fiu mandra de mine si de modul in care reactionez, si imi doresc enorm sa fiu mai chibzuita, intelegatoare si rabdatoare! Dar sunt si momente atat de placute, care ajung direct la sufletel, care parca imi dau putere si imi ofera un plus de liniste; si o dorinta arzatoare sa continui sa fiu azi o mama mai buna ca ieri si maine ca azi, si tot asa!
Si cand primesc astfel de declaratii, cum sa nu prind curaj? ❤️❤️❤️
Saturday, May 17, 2025
Becoming bulletproof
Acum
ceva timp, am ascultat un podcast in care era invitata Evy Poumpouras si inca
'port' cu mine senzatia pe care mi-a lasat-o la momentul respectiv. Am
perceput-o ca pe o persoana foarte aliniata, in sensul de echilibrata;
puternica si hotarata, cu anumite principii si valori clar delimitate; de
asemenea, i-am apreciat franchetea si cunostintele temeinice referitoare la
oameni, in special cele legate de aceasta frumoasa arta de a citi persoana din
fata ta, chiar si atunci cand ea alege sa nu spuna foarte multe, cel putin nu
prin cuvinte.
Evy P. a fost agent special in Serviciul Secret SUA si a interogat numeroase persoane, reusind cu succes sa extraga informatiile de care avea nevoie! I-am simtit puterea, dincolo de ecranul telefonului, ceea ce nu mi se intampla foarte des. O astfel de persoana te poate inspira sa evoluezi, sa iti depasesti limitele si sa ai incredere ca poti, chiar si atunci cand poate realitatea curenta demonstreaza contrariul!
Las mai jos cateva idei din cartea ei:
'Survival is about mastering yourself and your fear response,being able to think and act while keeping your panic at bay. Being able to navigate your mental and physical response to fear is your number one survival skill. It can also be the best ally you have in any intimidating situation life throws your way. Managing your fear requires a deliberate act of courage.
The best way to manage fear is preparation - it's facing them head-on, taking responsability for our own safety, and giving ourselves the tools and knowledge we need to manage any situation that might come our way. It's about confidence, personal strength, and self-sufficiency.
Our fears are tailor-made for each of us. Some fears are handed to us by our families and culture; some just show up in our minds with no explanation while others are a result of a traumatic situation or experience. If you want to be capable of facing conflict and crisis without falling apart, you must first understand yourself, your fears, and then strategize how best to managem them.
Researchers say our Fight, Flight, or Freeze response activates even before we are aware of it as a way of assessing danger. If it's a threat we think we can overpower, we go into Fight mode. If it's a threat we think we can outrun, we go into Flight mode. If it'sa threat where we think we can do neither - we Freeze.
What makes us best? I tend to think it's the struggle. It's the choice to face a challenge head-on instead of turning our backs to it. It isn's solely about physical strength or bravado. It's about endurance. And by this, I mean mental endurance - the ability to endure whatever life throws at you, to keep going no matter how hard it gets.'
Evy P. a fost agent special in Serviciul Secret SUA si a interogat numeroase persoane, reusind cu succes sa extraga informatiile de care avea nevoie! I-am simtit puterea, dincolo de ecranul telefonului, ceea ce nu mi se intampla foarte des. O astfel de persoana te poate inspira sa evoluezi, sa iti depasesti limitele si sa ai incredere ca poti, chiar si atunci cand poate realitatea curenta demonstreaza contrariul!
Las mai jos cateva idei din cartea ei:
'Survival is about mastering yourself and your fear response,being able to think and act while keeping your panic at bay. Being able to navigate your mental and physical response to fear is your number one survival skill. It can also be the best ally you have in any intimidating situation life throws your way. Managing your fear requires a deliberate act of courage.
The best way to manage fear is preparation - it's facing them head-on, taking responsability for our own safety, and giving ourselves the tools and knowledge we need to manage any situation that might come our way. It's about confidence, personal strength, and self-sufficiency.
Our fears are tailor-made for each of us. Some fears are handed to us by our families and culture; some just show up in our minds with no explanation while others are a result of a traumatic situation or experience. If you want to be capable of facing conflict and crisis without falling apart, you must first understand yourself, your fears, and then strategize how best to managem them.
Researchers say our Fight, Flight, or Freeze response activates even before we are aware of it as a way of assessing danger. If it's a threat we think we can overpower, we go into Fight mode. If it's a threat we think we can outrun, we go into Flight mode. If it'sa threat where we think we can do neither - we Freeze.
What makes us best? I tend to think it's the struggle. It's the choice to face a challenge head-on instead of turning our backs to it. It isn's solely about physical strength or bravado. It's about endurance. And by this, I mean mental endurance - the ability to endure whatever life throws at you, to keep going no matter how hard it gets.'
Tuesday, May 13, 2025
Ganduri
Mi se pare minunat sa ajungi sa te cunosti dincolo de actiunile pe care poate uneori le faci in mod automat; sau de etichetele care iti sunt atribuite; de rolurile pe care le joci; de imaginea pe care ti-ai schitat-o de-a lungul timpului.. si sa vezi ca exista o esenta care te defineste si care poate fi mai mult sau mai putin aliniata cu imaginea deja plasmuita.
Cartea legata de stilurile de atasament a avut un mare impact asupra mea! Incepand de la lucrurile pe care le realizez, ca o consecinta a activarii unui anumit stil; si continuand cu relatiile pe care le am cu diverse persoane. Am realizat faptul ca am credinte limitative in privinta anumitor aspecte, cand de fapt ele nu sunt decat o “consecinta” naturala a acestei activari. Si ca ele nu ma definesc sau, cel putin, nu ar trebui sa ma defineasca. Am inteles un pic mai bine de ce facem anumite lucruri in relatii, lucruri care, privite dintr-un punct de vedere, pareau de neinteles si, astfel mult mai greu de acceptat. De asemenea, chiar daca avem o tendinta spre un anumit mod de a fi, nu inseamna ca el trebuie sa ramana mereu asa, batut in cuie. A fost util la momentul sau, atunci cand s-a activat, dar daca nu ni se mai potriveste, cu exercitiu si multa vointa, putem genera schimbare.
In mintea mea, asociez aceste informatii cu o anumita imagine. Sunt intr-o cutie, anumite limite imi sunt clare, dar altele nu; mai ales din cauza intunericului care imi deformeaza perceptia, si a lipsei mele de actiune concreta in directia respectiva, actiune care ar facilita “vederea”. Si cand sub o forma sau alta, ajunge la mine o anumita informatie, se simte de parca am facut o mica gaura in acea cutie. Si prin ea incepe sa patrunda lumina! E ca o fereastra care ma inspira sa caut lumina si sa ma bucur de ceea ce imi ofera cat mai mult!
Se pare ca am ceva de lucru, mai ales pentru ca mi-a mai venit o bucurie! ❤️
Cartea legata de stilurile de atasament a avut un mare impact asupra mea! Incepand de la lucrurile pe care le realizez, ca o consecinta a activarii unui anumit stil; si continuand cu relatiile pe care le am cu diverse persoane. Am realizat faptul ca am credinte limitative in privinta anumitor aspecte, cand de fapt ele nu sunt decat o “consecinta” naturala a acestei activari. Si ca ele nu ma definesc sau, cel putin, nu ar trebui sa ma defineasca. Am inteles un pic mai bine de ce facem anumite lucruri in relatii, lucruri care, privite dintr-un punct de vedere, pareau de neinteles si, astfel mult mai greu de acceptat. De asemenea, chiar daca avem o tendinta spre un anumit mod de a fi, nu inseamna ca el trebuie sa ramana mereu asa, batut in cuie. A fost util la momentul sau, atunci cand s-a activat, dar daca nu ni se mai potriveste, cu exercitiu si multa vointa, putem genera schimbare.
Se pare ca am ceva de lucru, mai ales pentru ca mi-a mai venit o bucurie! ❤️
Sunday, May 11, 2025
Saturday, May 10, 2025
Tamara si Greg
Atat de mult am vrut sa inteleg o anumita situatie si, in pofida acestei dorinte, nicio varianta testata nu a dus prea departe... Si se intampla sa incep sa citesc aceasta carte, care inca de la primele pagini imi ofera raspunsul mult cautat... Este pur si simplu superb! Ma simt eliberata!
'Oare dragostea este de ajuns?
Acum cativa ani, prietena noastra Tamara a inceput o noua relatie:
Prima data l-am remarcat pe Greg la o petrecere, in casa unui prieten. Arata nespus de bine, iar faptul ca i-am atras atentia a fost foarte flatant pentru mine. Dupa cateva zile, am iesit impreuna la cina cu niste prieteni si stralucirea care ii aparea in priviri atunci cand isi indrepta ochii spre mine m-a cucerit pur si simplu. Dar ceea ce m-a atras la el cel mai mult au fost cuvintele pe care mi le adresa si promisiunea implicita a unei apropieri pe care o transmitea comportamentul sau...dar daca as fi ascultat cu mai multa atentie, as fi putut auzi si un alt mesaj, care era in discordanta cu aceasta promisiune, un mesaj care transmitea in mod limpede faptul ca Greg se temea ca am putea deveni prea apropiati si ca un angajament de felul acesta il nelinistea. Mi-a spus de multe ori ca nu a avut o relatie stabila..
Desi mi-am dat seama ca aceste lucruri ar putea fi problematice, la vremea respectiva nu am stiut sa estimez in mod corect implicatiile. M-am bazat pur si simplu pe convingerea obisnuita, care ne calauzeste de mici, potrivit careia dragostea poate sa invinga oriceobstacol. Si uite asa, am lasat dragostea sa puna stapanire pe mine...pe masura ce deveneam tot mai apropiati, mesajele sale erau tot mai imprevizibile si mai schimbatoare, apoi totul a inceput sa se destrame..
De atunci am inceput sa fiu mereu nelinistita...am devenit extrem de sensibila..In vreme ce comportamentul sau imi dovedea in mod clar ca este nemultumit, Greg ma indeparta, dar avea grija sa-mi arate destula afectiune si sa prezinte suficiente scuze, incat sa ma impiedice sa-l parasesc.
Noi, prietenii Tamarei, ne-am bucurat la inceput ca a intalnit un barbat care sa-i placa, dar pe masura ce relatia lor evolua, am devenit tot mai ingrijorati vazand preocuparea ei crescanda pentru Greg. Treptat, vitalitatea Tamarei a fost inlocuita de anxietate si de nesiguranta. Era mereu in asteptarea unui telefon de la el ori era prea ingrijorata si preocupata de relatia lor pentru a se mai bucura de compania noastra, asa cum obisnuise in trecut.
Ca specialisti cu experienta in domeniul sanatatii mentale, ne-a fost greu sa acceptam ideea ca o femeie inteligenta precum Tamara se comporta atat de nefiresc. Din ce cauza aceasta persoana pe care o stiam atat de adaptabila in majoritatea sitiatiilor dificile din viata, era complet lipsita de putere de data aceasta? De ce transmitea Greg asemenea mesaje contradictorii, desi era limpede pentru fiecare dintre noi ca o iubea intr-adevar pe Tamara?
Studiile privind atasamentul cuprindeau un prototip al lui Greg - care avea un stil de atasament evitant...ceea ce ni s-a parut interesant a fost faptul ca rezultatele cercetarilor explicau cum, in ciuda dorintei sale de a se apropia de Tamara, el se simtea mereu obligat sa o indeparteze- comportament determinat de sentimentul ca intimitatea si apropierea lor deveneau din ce in ce mai puternice.
S-a dovedit ca nici comportamentul Tamarei nu era unul neobisnuit - al unei persoane cu un stil de atasament anxios. Se anticipa faptul ca ea se va crampona tot mai mult de relatia lor, pe masura ce partenerul sau va incerca sa se indeparteze de ea. Teoria prezicea pana si faptul ca, desi va decide ca trebuie sa se desparta de el, Tamara nu va avea probabil niciodata curajul sa faca acest lucru..
Ei foloseau limbaje diferite si ca fiecare exacerba tendintele naturale ale celuilalt - in cazul ei, acela de a cauta apropierea fizica si emotionala, iar in cazul lui, acela de a prefera independenta si de a evita intimitatea.
Tamara a invatat, desigur, tot ceea ce se putea in legatura cu teoria atasamentului..Pana la urma, reusise sa-si adune puterile si sa intrerupa cu totul relatiile deja deteriorate cu Greg.>
'Oare dragostea este de ajuns?
Acum cativa ani, prietena noastra Tamara a inceput o noua relatie:
Prima data l-am remarcat pe Greg la o petrecere, in casa unui prieten. Arata nespus de bine, iar faptul ca i-am atras atentia a fost foarte flatant pentru mine. Dupa cateva zile, am iesit impreuna la cina cu niste prieteni si stralucirea care ii aparea in priviri atunci cand isi indrepta ochii spre mine m-a cucerit pur si simplu. Dar ceea ce m-a atras la el cel mai mult au fost cuvintele pe care mi le adresa si promisiunea implicita a unei apropieri pe care o transmitea comportamentul sau...dar daca as fi ascultat cu mai multa atentie, as fi putut auzi si un alt mesaj, care era in discordanta cu aceasta promisiune, un mesaj care transmitea in mod limpede faptul ca Greg se temea ca am putea deveni prea apropiati si ca un angajament de felul acesta il nelinistea. Mi-a spus de multe ori ca nu a avut o relatie stabila..
Desi mi-am dat seama ca aceste lucruri ar putea fi problematice, la vremea respectiva nu am stiut sa estimez in mod corect implicatiile. M-am bazat pur si simplu pe convingerea obisnuita, care ne calauzeste de mici, potrivit careia dragostea poate sa invinga oriceobstacol. Si uite asa, am lasat dragostea sa puna stapanire pe mine...pe masura ce deveneam tot mai apropiati, mesajele sale erau tot mai imprevizibile si mai schimbatoare, apoi totul a inceput sa se destrame..
De atunci am inceput sa fiu mereu nelinistita...am devenit extrem de sensibila..In vreme ce comportamentul sau imi dovedea in mod clar ca este nemultumit, Greg ma indeparta, dar avea grija sa-mi arate destula afectiune si sa prezinte suficiente scuze, incat sa ma impiedice sa-l parasesc.
Noi, prietenii Tamarei, ne-am bucurat la inceput ca a intalnit un barbat care sa-i placa, dar pe masura ce relatia lor evolua, am devenit tot mai ingrijorati vazand preocuparea ei crescanda pentru Greg. Treptat, vitalitatea Tamarei a fost inlocuita de anxietate si de nesiguranta. Era mereu in asteptarea unui telefon de la el ori era prea ingrijorata si preocupata de relatia lor pentru a se mai bucura de compania noastra, asa cum obisnuise in trecut.
Ca specialisti cu experienta in domeniul sanatatii mentale, ne-a fost greu sa acceptam ideea ca o femeie inteligenta precum Tamara se comporta atat de nefiresc. Din ce cauza aceasta persoana pe care o stiam atat de adaptabila in majoritatea sitiatiilor dificile din viata, era complet lipsita de putere de data aceasta? De ce transmitea Greg asemenea mesaje contradictorii, desi era limpede pentru fiecare dintre noi ca o iubea intr-adevar pe Tamara?
Studiile privind atasamentul cuprindeau un prototip al lui Greg - care avea un stil de atasament evitant...ceea ce ni s-a parut interesant a fost faptul ca rezultatele cercetarilor explicau cum, in ciuda dorintei sale de a se apropia de Tamara, el se simtea mereu obligat sa o indeparteze- comportament determinat de sentimentul ca intimitatea si apropierea lor deveneau din ce in ce mai puternice.
S-a dovedit ca nici comportamentul Tamarei nu era unul neobisnuit - al unei persoane cu un stil de atasament anxios. Se anticipa faptul ca ea se va crampona tot mai mult de relatia lor, pe masura ce partenerul sau va incerca sa se indeparteze de ea. Teoria prezicea pana si faptul ca, desi va decide ca trebuie sa se desparta de el, Tamara nu va avea probabil niciodata curajul sa faca acest lucru..
Ei foloseau limbaje diferite si ca fiecare exacerba tendintele naturale ale celuilalt - in cazul ei, acela de a cauta apropierea fizica si emotionala, iar in cazul lui, acela de a prefera independenta si de a evita intimitatea.
Tamara a invatat, desigur, tot ceea ce se putea in legatura cu teoria atasamentului..Pana la urma, reusise sa-si adune puterile si sa intrerupa cu totul relatiile deja deteriorate cu Greg.>
Bucurii
Ador
cartile!!! ❤️❤️❤️Am mai spus acest lucru..stiu, dar imi tot vine sa il strig in
gura mare!! 🤩Am inceput o noua carte si este pur si simplu
suuuuperba!!! M-a cucerit de la primele pagini si, simt ca imi 'deschide ochii'
intr-un mod aparte! Cu siguranta ca nu as fi reusit pe cont propriu!
Voi
mai reveni cu detalii 😋
Thursday, May 8, 2025
Subscribe to:
Posts (Atom)