Mi se pare minunat sa ajungi sa te cunosti dincolo de actiunile pe care poate uneori le faci in mod automat; sau de etichetele care iti sunt atribuite; de rolurile pe care le joci; de imaginea pe care ti-ai schitat-o de-a lungul timpului.. si sa vezi ca exista o esenta care te defineste si care poate fi mai mult sau mai putin aliniata cu imaginea deja plasmuita.
Cartea legata de stilurile de atasament a avut un mare impact asupra mea! Incepand de la lucrurile pe care le realizez, ca o consecinta a activarii unui anumit stil; si continuand cu relatiile pe care le am cu diverse persoane. Am realizat faptul ca am credinte limitative in privinta anumitor aspecte, cand de fapt ele nu sunt decat o “consecinta” naturala a acestei activari. Si ca ele nu ma definesc sau, cel putin, nu ar trebui sa ma defineasca. Am inteles un pic mai bine de ce facem anumite lucruri in relatii, lucruri care, privite dintr-un punct de vedere, pareau de neinteles si, astfel mult mai greu de acceptat. De asemenea, chiar daca avem o tendinta spre un anumit mod de a fi, nu inseamna ca el trebuie sa ramana mereu asa, batut in cuie. A fost util la momentul sau, atunci cand s-a activat, dar daca nu ni se mai potriveste, cu exercitiu si multa vointa, putem genera schimbare.
In mintea mea, asociez aceste informatii cu o anumita imagine. Sunt intr-o cutie, anumite limite imi sunt clare, dar altele nu; mai ales din cauza intunericului care imi deformeaza perceptia, si a lipsei mele de actiune concreta in directia respectiva, actiune care ar facilita “vederea”. Si cand sub o forma sau alta, ajunge la mine o anumita informatie, se simte de parca am facut o mica gaura in acea cutie. Si prin ea incepe sa patrunda lumina! E ca o fereastra care ma inspira sa caut lumina si sa ma bucur de ceea ce imi ofera cat mai mult!
Se pare ca am ceva de lucru, mai ales pentru ca mi-a mai venit o bucurie! ❤️
No comments:
Post a Comment