In cinstea lectiilor de salsa si bachata:
Wednesday, February 29, 2012
Revedere
Am o deosebita placere de a citi o carte (Emil sau despre educatiune -> J. J. Rousseau), in care una din ideile expuse de autor se refera la faptul ca parintii ar trebui sa isi educe copii in asa fel incat sa fie oarecum pregatiti de suferinta sau cel putin sa o accepte ca parte din viata fiecaruia din noi (in cantitati mai mici sau mai mari).
Incercam sa fac o paralela cu viata mea si implicit cu modul in care am perceput educatia primita de la ai mei. Trebuie sa recunosc (din nou) faptul ca am avut parte de o copilarie extrem de fericita. Cand aveam ocazia sa ma duc la tara eram in al noualea cer. Adoram sa fac plimbari cu caruta sau cu tractorul. Iubeam libertatea si sentimentele inaltatoare pe care, intalnirea si comuniunea cu natura le trezeau in mine. Traiam fiecare clipa ca si cum ar fi fost ultima..Inainte sa ma duc la culcare trebuia sa cobor pe o cararuie, care era marginita de o parte si de alta de un gard verde si cand imi ridicam privirea spre cer si vedeam miile de stelute si luna care ma salutau in felul lor, ma incercau unele emotii greu de descris in cuvinte. Pur si simplu adoram acele momente pentru ca ma simteam fericita, cu adevarat FERICITA!.
Mi-a ramas o singura dorinta pe care nu am reusit sa o indeplinesc pana acum (dar nu e timpul pierdut:D). Imi doresc ca, intr-o ziulica de vara sa stau toata noaptea afara, pe o paturica, undeva departe de nebunia orasului si sa ma bucur de tot ceea ce ma inconjoara.
Trecand peste aceasta perioada inaltatoare trebuie sa recunosc faptul ca a urmat o alta, in care am inceput sa fac cunostinta cu problemele pe care viata mi le servea pe tava. Mi-a venit greu sa ma adaptez la noua provocare, deoarece m-am simtit ca un copil ratacit, caruia i-a fost aratat doar un drumulet si acum era nevoita sa descopere alte carari nebanuite. Cum vreau sa cred ca e fireasca, intr-o anumita masura, acea teama de necunoscut..problemele m-au plasat intr-un alt loc. De ceva timp ma privesc in oglinda si am descoperit ca nu mi-am acordat timpul necesar pentru a ma adapta la schimbarile care au avut loc in viata mea si acest lucru m-a tinut in loc. Devenisem intre timp o persoana care mergea in directia in care batea vantul, care nu mai avea propriile radacini si culmea, am acceptat cu supunere aceasta noua situatie o buna perioada de timp.
Am avut noroc sa intalnesc un sufletel drag (caruia ii multumesc din tot sufletelul meu >:D<) care a fost alaturi de mine, atunci cand ma asteptam cel mai putin. Care nu s-a suparat daca eram morocanoasa sau daca pluteam in deriva, ci a crezut in mine si acest lucru a contat enorm. Acum daca ma gandesc la acea perioada ma percep ca pe un om bolnav, care nu a stat in pat si a refuzat sa ia medicamente si care e pe cale de vindecare, in special datorita iubirii neconditionate pe care a primit-o de la cei din jur.
Intre timp am invatat ca viata are pregatite pentru noi multe lectii, pe care imi doresc sa le invat.. Si nu as vrea sa fiu inteleasa gresit, nu e ca si cum imi judec parintii..poate totul sta in capusorul meu, in modul in care am perceput eu lucrurile, dar de cele mai multe ori m-am simtit protejata de familie, de natura, de cei din jur (si sunt recunoscatoare pentru aceasta); protectie care m-a tinut departe de partile mai putin placute ale vietii;
Insa tot ce imi doresc acum e sa accentuez ideea de la inceput…
Incercam sa fac o paralela cu viata mea si implicit cu modul in care am perceput educatia primita de la ai mei. Trebuie sa recunosc (din nou) faptul ca am avut parte de o copilarie extrem de fericita. Cand aveam ocazia sa ma duc la tara eram in al noualea cer. Adoram sa fac plimbari cu caruta sau cu tractorul. Iubeam libertatea si sentimentele inaltatoare pe care, intalnirea si comuniunea cu natura le trezeau in mine. Traiam fiecare clipa ca si cum ar fi fost ultima..Inainte sa ma duc la culcare trebuia sa cobor pe o cararuie, care era marginita de o parte si de alta de un gard verde si cand imi ridicam privirea spre cer si vedeam miile de stelute si luna care ma salutau in felul lor, ma incercau unele emotii greu de descris in cuvinte. Pur si simplu adoram acele momente pentru ca ma simteam fericita, cu adevarat FERICITA!.
Mi-a ramas o singura dorinta pe care nu am reusit sa o indeplinesc pana acum (dar nu e timpul pierdut:D). Imi doresc ca, intr-o ziulica de vara sa stau toata noaptea afara, pe o paturica, undeva departe de nebunia orasului si sa ma bucur de tot ceea ce ma inconjoara.
Trecand peste aceasta perioada inaltatoare trebuie sa recunosc faptul ca a urmat o alta, in care am inceput sa fac cunostinta cu problemele pe care viata mi le servea pe tava. Mi-a venit greu sa ma adaptez la noua provocare, deoarece m-am simtit ca un copil ratacit, caruia i-a fost aratat doar un drumulet si acum era nevoita sa descopere alte carari nebanuite. Cum vreau sa cred ca e fireasca, intr-o anumita masura, acea teama de necunoscut..problemele m-au plasat intr-un alt loc. De ceva timp ma privesc in oglinda si am descoperit ca nu mi-am acordat timpul necesar pentru a ma adapta la schimbarile care au avut loc in viata mea si acest lucru m-a tinut in loc. Devenisem intre timp o persoana care mergea in directia in care batea vantul, care nu mai avea propriile radacini si culmea, am acceptat cu supunere aceasta noua situatie o buna perioada de timp.
Am avut noroc sa intalnesc un sufletel drag (caruia ii multumesc din tot sufletelul meu >:D<) care a fost alaturi de mine, atunci cand ma asteptam cel mai putin. Care nu s-a suparat daca eram morocanoasa sau daca pluteam in deriva, ci a crezut in mine si acest lucru a contat enorm. Acum daca ma gandesc la acea perioada ma percep ca pe un om bolnav, care nu a stat in pat si a refuzat sa ia medicamente si care e pe cale de vindecare, in special datorita iubirii neconditionate pe care a primit-o de la cei din jur.
Intre timp am invatat ca viata are pregatite pentru noi multe lectii, pe care imi doresc sa le invat.. Si nu as vrea sa fiu inteleasa gresit, nu e ca si cum imi judec parintii..poate totul sta in capusorul meu, in modul in care am perceput eu lucrurile, dar de cele mai multe ori m-am simtit protejata de familie, de natura, de cei din jur (si sunt recunoscatoare pentru aceasta); protectie care m-a tinut departe de partile mai putin placute ale vietii;
Insa tot ce imi doresc acum e sa accentuez ideea de la inceput…
Tuesday, February 28, 2012
Magicianul
<< Ideea ca ne plac oamenii este o iluzie pe care trebuie sa o pastram in noi daca vrem sa traim in societate. Dar eu am expulzat-o de mult, cel putin cat traiesc aici. Tu vrei sa fii iubit? Eu ma multumesc pur si simplu sa “fiu”, sa exist. Poate ca intr-o zi ai sa intelegi si tu ce inseamna asta. Si ai sa zambesti. Un zambet aprobator, un zambet sarcastic. >>
John Fowles
Believe!
Visez..plutesc..ametesc..ma trezesc..respir fericire si visez din nou!
Momente unice alimentate de un soi de energie care ma trezeste la acea realitate pe care o indragesc enorm!
Friday, February 24, 2012
Sunday, February 12, 2012
Friday, February 3, 2012
Poveste de iarna
Ma uit pe geam si aproape totul e alb, cel putin asa se vede din coltisorul in care stau acum. E atat de emotionant peisajul incat imi vine sa-mi strig fericirea, sa alerg acolo unde ma duc gandurile si ochisorii, sa contemplu natura si sa observ oamenii cum traiesc si simt aceste clipe, sa invat sa descopar aceasta minunata armonie din jurul nostru; Ninge atat de frumos, ca in povesti….
In mintea mea se deruleaza succesiv amintiri pe care le asociez cu astfel de momente. Ca o concluzie, pot spune ca imaginea care se contureaza e cea a unui copil, care uita de lucrurile neinsemnate din aceasta lume si simte instinctual nevoia de a se bucura de ceea ce traieste; fara a se gandi la scuze, la rautate sau la multe alte cauze ce ne pot distrage atentia si pasii, de la acest drumulet. Albul pur si inocent din jur, ne indeamna sa fim mai sensibili si receptivi atat la noi, cat si la cei din jur...
Picioarele ma atentioneaza ca a venit vremea sa le acord mai multa libertate, obrajorii isi doresc sa se bucure de atingerea fiecarui fulg, ochisorii vor sa cerceteze orizontul pana la cel mai mic amanunt, urechile isi doresc sa invete sa re-descopere armonia unei melodii prafuite de trecerea anilor…simt ca un corp inert si inghetat a prins din nou viata si aceasta freamata de nerabdare in interiorul sau..nerabdare de a invata sa se bucure, din nou, de frumusetea acestei lumi…
Pe obraz, pe nas, pe umar,
Tot cad fulgii fara numar,
S-a oprit in palma unul,
Iute, iute, inchid pumnul.
Desfac pumnul,
Unde-i fulgul?
Am in mana-un strop de roua,
Sau un bob de apa?
Ploua?
S-a topit in mana mea
Ca o lacrima de nea...
In mintea mea se deruleaza succesiv amintiri pe care le asociez cu astfel de momente. Ca o concluzie, pot spune ca imaginea care se contureaza e cea a unui copil, care uita de lucrurile neinsemnate din aceasta lume si simte instinctual nevoia de a se bucura de ceea ce traieste; fara a se gandi la scuze, la rautate sau la multe alte cauze ce ne pot distrage atentia si pasii, de la acest drumulet. Albul pur si inocent din jur, ne indeamna sa fim mai sensibili si receptivi atat la noi, cat si la cei din jur...
Picioarele ma atentioneaza ca a venit vremea sa le acord mai multa libertate, obrajorii isi doresc sa se bucure de atingerea fiecarui fulg, ochisorii vor sa cerceteze orizontul pana la cel mai mic amanunt, urechile isi doresc sa invete sa re-descopere armonia unei melodii prafuite de trecerea anilor…simt ca un corp inert si inghetat a prins din nou viata si aceasta freamata de nerabdare in interiorul sau..nerabdare de a invata sa se bucure, din nou, de frumusetea acestei lumi…
Pe obraz, pe nas, pe umar,
Tot cad fulgii fara numar,
S-a oprit in palma unul,
Iute, iute, inchid pumnul.
Desfac pumnul,
Unde-i fulgul?
Am in mana-un strop de roua,
Sau un bob de apa?
Ploua?
S-a topit in mana mea
Ca o lacrima de nea...
C. Rades
Monday, January 30, 2012
Friday, January 20, 2012
Decizii...
In ultima perioada, am simtit de multe ori faptul ca, o data ce anumite obisnuinte s-au creat e destul de greu sa parasesti tiparul lor pentru a-ti depasi propriile limite. E dificil sa iti abandonezi robotelul din tine, din moment ce s-a instalat atat de confortabil..incat aproape ca nu mai e nevoie sa depui cine stie ce efort; el actioneaza in mod automat, mecanic si cu fiecare zi care trece se inradacineaza si mai profund in viata noastra. Fiind atat de comod e relativ dificil sa rezist tentatiei.Mi-am adus aminte de una dintre primele mele postari in care sustineam ca refuz sa fiu un simplu robotel. Timpul a trecut si m-am trezit, din unele puncte de vedere tocmai in acel loc, insotit de acest ‘eu-robotel’. Adevarul e destul de dureros, mai ales atunci cand il simt ca fiind la mii de km departare fata de modul in care ma percep, in adancul sufletelului meu.
Apare o intrebare: care va fi motorasul meu principal?
Momentan, exista un sentiment de frustare, care imi poate directiona atentia si energia spre noi cai, diferite de un tipar, anumite limite, obisnuinte si acel ‘eu-robotel’, care isi doreste sa preia comanda…
Monday, December 5, 2011
Monday, October 31, 2011
Hook
Pick’em up!
Move ‘em down!
Pick ‘em on up!
Move ‘em on down!
Ain’t no time to celebrate
You are old and overweight.
Gotta lose a million pounds
Get your fat butt off the ground.
Reach on down and touch your toes
How long since you looked at those?
Shape up!
Loose weight!
Get thin!
Gotta win!!
Jumping jacks are good for you
Now your face is turning blue.
Swing your arms around your back
Give yourself a heart attack!
Gotta train!
In the rain!
In the sun!
In the snow!
Ten below!
Gotta move!
Gotta do!
Gotta grow!
Move ‘em down!
Pick ‘em on up!
Move ‘em on down!
Ain’t no time to celebrate
You are old and overweight.
Gotta lose a million pounds
Get your fat butt off the ground.
Reach on down and touch your toes
How long since you looked at those?
Shape up!
Loose weight!
Get thin!
Gotta win!!
Jumping jacks are good for you
Now your face is turning blue.
Swing your arms around your back
Give yourself a heart attack!
Gotta train!
In the rain!
In the sun!
In the snow!
Ten below!
Gotta move!
Gotta do!
Gotta grow!
Monday, October 17, 2011
Cifra destinului
"Cifra destinului este numarul dvs. individual, cel mai important numar. Se gaseste in data nasterii. In numerologie ea este la fel de importanta ca si Semnul Soarelui in astrologia occidentala. Desi trebuie luate in considerare toate numerele, cifra destinului reprezinta cheia intregului dvs. tablou numerologic. Ea este considerata a fi nr. dvs. norocos. Depinde insa de numerele dvs. auxiliare daca va veti putea folosi sau nu cu usurinta de puterea sa. Respectarea directiei indicata de cifra destiinului va face existenta mai usoara, nerespectarea ei o face mai dificila. Numarul care va guverneaza, va arata, deci, directia in viata, principalele sanse pe care vi le veti atrage, talentele si caracteristicile dvs.
Sensul cuvantului sanscrit "DHARMA" ar putea descrie functia cifrei destinului: drumul de urmat in viata, care se potriveste cel mai bine naturii dvs. Fiecare cifra a destinului prezinta caracteristicile cu cea mai mare posibilitate de a fi specifice celor nascuti sub cifra respectiva. Avem, cu totii, aptitudinea de a conduce, in diferite momente ale vietii noastre, dar numai cei guvernati de cifra 1 vor face zilnic dovada acestei capacitati. Aceste talente si trasaturi dominante care apar in mod regulat sunt cele care disting o cifra a destinului de alta.
Ca sa aflati care este cifra destinului dvs., adunati toate numerele din data nasterii, unul cate unul apoi continuati adunarea pana obtineti o singura cifra.
CIFRA DESTINULUI 3 - ANIMATORUL
Directia de urmat: sa invete cum sa aduca fericirea
Oportunitati: sa-si foloseasca imaginatia si creativitatea
Cuvinte-cheie: extravertit, sociabil, creativ, norocos, iubitor de distractii, superficial, fara astampar, se plictiseste usor, gelos
Entuziasti, cei guvernati de cifra 3 aduc veselia in jurul lor. Pur si simplu ei lumineaza incaperea in care se afla. Pitoresti si plini de imaginatie, cu aptitudini creative, au o istetime naturala si invata repede si cu usurinta. In viata lor exista o nevoie imperioasa de dragoste. Multi dansatori au cifra destinului 3; acesti nativi sunt atrasi de veselie, de distractii si de latura senina a vietii. Par a fi foarte norocosi si, intr-adevar, fac bani cu usurinta. Intotdeauna apare cate ceva si pentru cei guvernati de cifra 3. Elocventi si flexibili, ei sunt gazde bune, bucurandu-se atunci cand sunt inconjurati de oameni. Au nevoie sa-si exprime intr-un fel sau altul creativitatea lor evidenta. Nativii cifrei 3 au o minte asculita si le plac petrecerile,
Trasaturi negative - Se plictisesc rapid si devin nervosi. Desi atrag banii, cheltuiesc fara masura. Le este greu sa se descurce cand sunt singuri si le este teama de singuratate. Rabdarea nu se numara printre calitatile lor; au nevoie sa se mai tempereze. Nativii acestei cifre a destinului risca sa se consume repede pentru ca se agita prea mult."
Sensul cuvantului sanscrit "DHARMA" ar putea descrie functia cifrei destinului: drumul de urmat in viata, care se potriveste cel mai bine naturii dvs. Fiecare cifra a destinului prezinta caracteristicile cu cea mai mare posibilitate de a fi specifice celor nascuti sub cifra respectiva. Avem, cu totii, aptitudinea de a conduce, in diferite momente ale vietii noastre, dar numai cei guvernati de cifra 1 vor face zilnic dovada acestei capacitati. Aceste talente si trasaturi dominante care apar in mod regulat sunt cele care disting o cifra a destinului de alta.
Ca sa aflati care este cifra destinului dvs., adunati toate numerele din data nasterii, unul cate unul apoi continuati adunarea pana obtineti o singura cifra.
CIFRA DESTINULUI 3 - ANIMATORUL
Directia de urmat: sa invete cum sa aduca fericirea
Oportunitati: sa-si foloseasca imaginatia si creativitatea
Cuvinte-cheie: extravertit, sociabil, creativ, norocos, iubitor de distractii, superficial, fara astampar, se plictiseste usor, gelos
Entuziasti, cei guvernati de cifra 3 aduc veselia in jurul lor. Pur si simplu ei lumineaza incaperea in care se afla. Pitoresti si plini de imaginatie, cu aptitudini creative, au o istetime naturala si invata repede si cu usurinta. In viata lor exista o nevoie imperioasa de dragoste. Multi dansatori au cifra destinului 3; acesti nativi sunt atrasi de veselie, de distractii si de latura senina a vietii. Par a fi foarte norocosi si, intr-adevar, fac bani cu usurinta. Intotdeauna apare cate ceva si pentru cei guvernati de cifra 3. Elocventi si flexibili, ei sunt gazde bune, bucurandu-se atunci cand sunt inconjurati de oameni. Au nevoie sa-si exprime intr-un fel sau altul creativitatea lor evidenta. Nativii cifrei 3 au o minte asculita si le plac petrecerile,
Trasaturi negative - Se plictisesc rapid si devin nervosi. Desi atrag banii, cheltuiesc fara masura. Le este greu sa se descurce cand sunt singuri si le este teama de singuratate. Rabdarea nu se numara printre calitatile lor; au nevoie sa se mai tempereze. Nativii acestei cifre a destinului risca sa se consume repede pentru ca se agita prea mult."
Thursday, October 6, 2011
One moment in time
O aparenta banalitate in peisaj, cuprizand priviri binevoitoare, zambete nastrusnice, cuvinte calde imi lasa impresia de o oarecare naturalete…naturalete, care de cele mai multe ori se situeaza la un nivel de suprafata al vietii pe care o traim. Si, temperatura din camera scade..si tot scade..incep sa tremur..si simt nevoia de putina caldura, care sa faca atmosfera mai primitoare, mai umana.
Micul print
Floarea lui ii spusese ca era singura din specia ei in univers. Si iata ca mai erau cinci mii, toate la fel, intr-o singura gradina!
“Ar fi foarte atinsa, isi spuse el, daca ar vedea asta..ar tusi groaznic si ar face sa para ca moare pentru a scapa de ridicol. Si eu as fi obligat sa par ca o ingrijesc, caci altfel, pentru a ma umili si pe mine, ea s-ar lasa intr-adevar sa moara…”
Dar daca tu ma domesticesti, vom avea nevoie unul de altul, Tu vei fi pentru mine unic in lume. Eu voi fi pentru tine unica in lume…
Viata mea e monotona. Eu vanez pui, oamenii ma vaneaza pe mine. Toti puii se aseamana si toti oamenii sunt la fel. Deci ma cam plictisesc. Dar daca tu ma domesticesti, viata mea va fi cu totul alta, luminoasa. As cunoaste un zgomot de pas care va fi diferit de celelalte. Ceilalti pasi ma fac sa intru sub pamant. Al tau ma va chema afara, ca o muzica.
Nu cunosti decat lucrurile pe care le domesticesti!
Iata secretul meu: nu vezi bine decat cu inima. Ceea ce este important nu se arata ochilor.
Esti raspunzator de tot ceea ce ti-ai apropiat, de tot ceea ce ai domesticit. Esti raspunzator de trandafirul tau..
Fie ca e vorba de casa, de stele ori de desert, ceea ce le face sa fie minunate nu se arata ochiului!
Tuesday, September 27, 2011
Subscribe to:
Posts (Atom)