Momentele de cumpana din viata noastra, fie ca e vorba de moarte, boala, suferinta, ne ofera o 'scanteie' din acea realitate mareata care e umbrita de zgomotul lumii actuale asa cum o percepem noi. O scanteie care inlatura zidurile pe care le-am construit si le construim cu atata sarguinta; ziduri care ne tin captivi in iluzia trecutului si a viitorului; al povestilor pe care le tesem cu atata maiestrie; ziduri care sustin credintele, tiparele si modul nostru de a fi, de care ne atasam si cu care in cele din urma, ajungem sa ne identificam.
Aceste scantei pot fi acea samanta care starneste curiozitatea si dorinta de cunoastere, dincolo de aceste imbietoare aparente! Sau aceste scantei se pot evapora usor, atunci cand alegem sa nu investim timp si energie in aceasta directie. Astfel revenim la zona noastra de confort, cea calduroasa si atat.de cunoscuta.
E interesant de cautat motivul pentru care aceste scantei apar in gandurile si simturile noastre! Si mai interesant e faptul ca aceste 'chemari' nu sunt aleatorii si cu atat mai putin unice!
Inchei cu aceasta 'veche' intrebare: 'cine esti?'

No comments:
Post a Comment