Nimic nu e intamplator

Astazi am participat la un curs extrarodinar de interesant! Ador sa descopar noi perspective care reusesc sa ma faca sa vad lucrurile si din alte puncte de vedere. Unele care pot completa ceea ce exista deja, sau pot impresiona prin complementaritate. Si in acest ultim caz, in acele momente simt ca s-a facut putina lumina acolo unde credeam ca aceasta exista deja. ‘Vederea’ ne este conturata atat de genetica, cat si de ceea ce ne atinge sub o forma sau alta de-a lungul vietii, dar cu siguranta ca dincolo de aceasta familiaritate exista o paleta diversa de perspective si informatii gata sa fie asimilate si integrate.
O vedere formata in spiritul medicinei, poate sesiza cu usurinta unele semne ale unei stari anormale si de ce nu, poate preciza concret si un anumit diagnostic. O vedere modelata in spiritul artei, observa in amanunt simetria, imbinarea culorilor, a proportiilor. O vedere hranita in muzica, percepe mai intens tonurile, ritmurile, sincronizarea. O vedere slefuita in psihologie, devine sensibila la limbajul nonverbal, la simtul emotiilor subtile, la ancorarea in sine care sustine relationarea calitativa…Cat de frumos ne completam, atunci cand cautam armonia si nu dezbinarea! Cat de placut ne putem asculta si percepe perspectivele, atunci cand exista dorinta de a descoperi si ceea ce nu putem cuprinde inca!
Rezonez mult cu terapia imago si cu perspectivele sale relationale. Si mi se pare interesant cum ajungem sa alegem ‘inconstient’ - de cele mai multe ori - anumite persone, care ne ofera sansa sa depasim lucrurile neprocesate. In faza incipienta, simtim atractie fata de anumite ‘detalii’ ale acestor persoane, pentru ca ulterior, exact aceleasi detalii sa devina greu de suportat. Dar frumusetea vine aici, dincolo de conflictul creat, si ea consta in mingea pe care o ridica la fileu. Avem posibilitatea sa intram in ‘joc’ sau din contra, sa il refuzam. Atunci cand alegem totusi sa jucam, e nevoie sa investim efort si resurse daca dorim sa vedem si ceva rezultate. In esenta, modul in care Universul incearca sa echilibreze lucrurile, mi se pare fascinant!
Asa si cu informatiile pe care le-am aflat astazi. Spre ex, modul in care traumele neprocesate sunt transmise transgenerational, favorizand printre altele, apartitia autismului. Autismul aduce o inchidere in sine, in lumea proprie..si daca e sa pun in contextul noilor informatii, ar insemna ca actioneaza ca o carapace, ca un scut de protectie care asigura perpetuarea speciei. Aceste aspecte arata cum putem resimti si astazi efectele razboiul trait de cei din neamul nostru.
Nimic nu e intamplator!!