Momente

Cat de adanca trebuie sa fie suferinta ca sa o poti citi usor pe chipul unei persoane? In astfel de circumstante, ochii, trasaturile, chiar si zambetul nu fac decat sa o accentueze! M-a marcat chipul acestei persoane, si mai mult decat atat,..tristetea pe care o emana prin toti porii! Ceva din mine dorea sa intrebe mai multe, sa desluseasca, sa cuprinda si sa linisteasca cumva aceasta greutate.
De multe ori am la mine o carte, ca in cazul in care am putin timp liber si neuronul doreste sa coopereze, sa ma delectez cu ea! Asa s-a intamplat si astazi, cand a trebuit sa astept putin. Si cum stateam cu cartea in brate, am vazut doi ochi curiosi uitandu-se spre ea si apoi, persoana m-a intrebat daca poate sa citeasca recenziile. Ulterior, mi-a spus ca tocmai a terminat de ascultat o carte de pe Voxa (Brutaria cu povesti) si ca ii plac povestile SF. Ca ele reprezinta o alternativa captivanta la realitate. Ca trebuie sa fie bine, pentru familie, dar mai ales pentru copilasi..care au nevoie macar de un parinte!
Cat de multe ne putem spune, uneori poate doar prin cateva cuvinte; cat de multe putem transmite atunci cand le permitem ochisorilor sa fie curiosi si dornici sa vada..putin mai mult!
Mintea noastra are nevoie de povesti si daca nu i le furnizam, cu siguranta ca si le creeaza impletind diverse detalii si faurind astfel propria versiune.
Dincolo de tristetea acelei persoane, ma bucur ca a gasit o forma de alinare!