Viata

Ma gandesc uneori la trupul ramas inert, fara strop de viata si care parca nu mai are nimic de spus atunci cand moartea se hotaraste sa apara. Si cum acelasi corp, poate chiar si cu putin timp in urma, avea in el un suflet; un suflet care ii lumina chipul si ii dadea culoare si expresie; un suflet care ii ghida gandurile si actiunile; un suflet care era energie pura, mereu in schimbare; un suflet care anima forma! Si atunci cand energia nu mai este, forma isi pierde si ea rostul. Energia se transforma si se indreapta spre o alta experienta menita sa ii sprijine parcursul.
Suntem profund atinsi de forma si ne agatam de ea ca si cum nu e nimic altceva mai important; investim diverse resurse din dorinta de a o modela cat mai perfect. Suntem prinsi in aceasta capcana a lucrurilor – a celor care par reale doar pentru ca le putem vedea si atinge. ‘Prinsi’ cu propriul consimtamant deoarece cunoscutul e mai usor de digerat.
Dar exista viata si dincolo de cunoscut, de subiectivitatea care ne acapareaza. Uneori ea se ‘ascunde’ in intuneric si asteapta alte simturi sa o descopere; alteori e chiar in fata noastra, la lumina..si tot nu reusim sa ii vedem maretia.
Pretuiesc viata si tot ce presupune ea! ❤️