Sunday, December 20, 2009
Monday, December 14, 2009
De Ce Nu?
M-am uitat ieri, pentru ca am avut mai mult timp la dispozitie, la doua emisiuni alternativ. Una era difuzata pe Euforia TV, si se numeste “Pasiunea mea este moda” (sau ceva de genul:D), iar cealalta era prezentata pe Zone Reality (nu stiu exact cum se numeste). De obicei nu prea am ce vedea la televizor si, din aceasta cauza, am o retinere, in a cauta ceva calitativ de urmarit.
Ce m-a impins sa ma uit totusi, la cele doua emisiuni, a fost dorinta de a analiza psihicul uman, dincolo de stratul de suprafata…
La Euforia am vazut tinere carora li se inmana o suma de bani, cu care fetele trebuiau sa mearga sa isi cumpere o anumita vestimentatie, in concordanta cu o tema stabilita. Sunt convinsa ca isi dadeau tot interesul sa achizitioneze ceva cat mai potrivit temei si care sa fie, de asemenea, conform cu stilul si personalitatea fiecareia. Reveneau entuziasmate, aranjate din cap pana-n picioare, pentru a se putea prezenta in fata comisiei (formata din patru persoane). Aceasta comisie le putea desfiinta pe loc, daca considerau ca anumite obiecte vestimentare nu erau aranjate conform gustului lor (bazat pe parerile personale, plus trendul pe care il urmau)…sau, din contra, unele puteau primi laude pentru modul in care au reusit sa imbine fiecare obiect vestimentar ales.
Ce m-a frapat a fost faptul ca entuziasmul, ce se citea pe chipul lor in momentul revenirii…se spulbera in cazul in care comisia le dezaproba. Starea lor li se schimba total. Intrebarea mea e urmatoarea…de ce permitem unor oameni mai puternici sa stearga pe jos cu noi, avand in vedere ca e totusi, vorba de viata noastra…si de ce nu incercam noi sa fim mai puternici?
Trebuie sa precizez faptul ca, la cea de-a doua emisiune, de pe Zone Reality, nu am apucat sa ma uit de la inceput. Dar, am vazut ca erau prezenti oameni care aveau o anumita problema de sanatate, care acceptasera sa ia parte la un program, ce ii ajuta in rezolvarea acestora.
Ca locatie, oamenii ce intretineau acest program, au ales o casuta, mai retrasa, undeva in natura. Fiecare din participanti aveau un regim strict de masa, luau parte la sedinte cu un psiholog, la ore de masaj (care se concentrau in special pe zonele cu probleme), la sedinte de grup si erau de acord sa aplice diverse alte metode ce faciliteaza detoxifierea organsimului.
Erau o comunitate restransa (daca se poate spune asa), ce favoriza comunicarea si deschiderea fiecaruia dintre ei. Mi-a placut foarte mult acest aspect deoarece, aceste doua elemente reprezinta unii din primii pasi pe care ar trebui sa ii faca, fiecare dintre noi, atunci cand se confrunta cu o problema. Am spus “printre primii pasi” pentru ca, in primul rand, pentru a putea trece peste ceva este nevoie sa recunoastem ca, avem parte de acel ceva, indiferent de cat de rau ar putea fi..si sa existe dorinta de a accepta ce ni se intampla pentru a putea merge mai departe.
Lucrurile mai putin placute de care ne izbim in viata, si care au o anumita insemnatate pentru noi, lasa in urma anumite semne, constiente sau inconstiente, peste care putem trece sau , din contra, ajung sa ne urmareasca toata viata si se transforma in impedimente, de care nu putem scapa, in incercarea noastra de a fi fericiti.
Am vazut oameni care, cu ajutorul psihologului si-au deschis usile demult inchise si, vorbind de ce ii afecta…au constientizat cat rau si-au facut. Uneori, sa vorbesti de ce te doare, nu e un lucru rau. Din contra, asta consider ca e si rolul psihologului…sa te ajute sa identifici problema si, sa iti dai seama ca detii solutia rezolvarii ei, numai ca e undeva ascunsa in subconstient. Psihologul cauta sa ajunga in cele mai intunecate locuri ale mintii noastre, si faciliteaza trecerea lucrurilor descoperite acolo spre constient. Am intalnit persoane reticiente cand venea vorba de psihologi sau cu diverse conceptii cum ca, daca ajungi la ei..inseamna ca esti ‘cu capul’. Ei bine, parerea mea (imi cer scuze daca deranjeaza) e ca toti suntem, mai mult sau mai putin, ‘cu capul’. Si ca, de noi depinde, daca vrem sa ducem o viata fericita sau preferam sa ne complacem in situatie…situatie care, de cele mai multe ori ne ingreuneaza viata…
Sa revin totusi…elementele imbinate din program, ce se afla permanent intr-o stransa corelatie, e clar ca ii putea ajuta pe acei omuleti sa inceapa o noua viata…
Legatura dintre cele doua emisiuni e legata de psihicul nostru, asa cum am mentionat la inceput. Exemplele prezentate arata cat de fragili putem fi…si ca, la o simpla adiere de vant…riscam sa ne clatinam intr-o parte si alta sau eventual…sa cadem.
Nu e normal asa…pentru ca, indiferent de cat reusim sa ne bucuram de viata noastra, de cat tine ea (cu atat mai mult pentru ca nu putem preciza cu exactitate ziua in care se sfarseste)…trebuie sa invatam sa fim puternici, sa avem radacinile bine infipte in pamant…pentru ca, indiferent daca vine sau nu o furtuna, noi sa ramanem pe pozitii, sa si sa ne clatinam cat mai putin posibil.
Si, ca sa ajungem la acest stadiu, primul pas ce trebuie facut e reprezentat de o analiza cat mai riguroasa si profunda a tot ceea ce suntem, ce ne defineste ca fiinte umane. Indiferent daca sunt lucruri peste care avem tendinta de a trece mai usor, pentru ca avem impresia ca stim despre ce e vorba…sau pentru ca ating anumite corzi mai sensibile…trebuie sa invatam sa avem rabdare, pentru ca orice informatie conteaza. E ca un puzzle…daca o piesa lipseste…nu o sa reusim sa refacem intregul niciodata. Si acea piesa care lipseste…se poate transforma in punctual nostru vulnerabil.
Ma opresc doar la primul pas din cauza ca, in repetatele mele incercari, nici eu nu am reusit pana acum sa trec la urmatorul nivel. Dar, pot spune cu certitudine ca, efectele analizei se observa pe zi ce trece si clar, te ajuta sa duci o viata mai frumoasa…
Parerea mea e ca se merita incercat! De Ce Nu?
Ce m-a impins sa ma uit totusi, la cele doua emisiuni, a fost dorinta de a analiza psihicul uman, dincolo de stratul de suprafata…
La Euforia am vazut tinere carora li se inmana o suma de bani, cu care fetele trebuiau sa mearga sa isi cumpere o anumita vestimentatie, in concordanta cu o tema stabilita. Sunt convinsa ca isi dadeau tot interesul sa achizitioneze ceva cat mai potrivit temei si care sa fie, de asemenea, conform cu stilul si personalitatea fiecareia. Reveneau entuziasmate, aranjate din cap pana-n picioare, pentru a se putea prezenta in fata comisiei (formata din patru persoane). Aceasta comisie le putea desfiinta pe loc, daca considerau ca anumite obiecte vestimentare nu erau aranjate conform gustului lor (bazat pe parerile personale, plus trendul pe care il urmau)…sau, din contra, unele puteau primi laude pentru modul in care au reusit sa imbine fiecare obiect vestimentar ales.
Ce m-a frapat a fost faptul ca entuziasmul, ce se citea pe chipul lor in momentul revenirii…se spulbera in cazul in care comisia le dezaproba. Starea lor li se schimba total. Intrebarea mea e urmatoarea…de ce permitem unor oameni mai puternici sa stearga pe jos cu noi, avand in vedere ca e totusi, vorba de viata noastra…si de ce nu incercam noi sa fim mai puternici?
Trebuie sa precizez faptul ca, la cea de-a doua emisiune, de pe Zone Reality, nu am apucat sa ma uit de la inceput. Dar, am vazut ca erau prezenti oameni care aveau o anumita problema de sanatate, care acceptasera sa ia parte la un program, ce ii ajuta in rezolvarea acestora.
Ca locatie, oamenii ce intretineau acest program, au ales o casuta, mai retrasa, undeva in natura. Fiecare din participanti aveau un regim strict de masa, luau parte la sedinte cu un psiholog, la ore de masaj (care se concentrau in special pe zonele cu probleme), la sedinte de grup si erau de acord sa aplice diverse alte metode ce faciliteaza detoxifierea organsimului.
Erau o comunitate restransa (daca se poate spune asa), ce favoriza comunicarea si deschiderea fiecaruia dintre ei. Mi-a placut foarte mult acest aspect deoarece, aceste doua elemente reprezinta unii din primii pasi pe care ar trebui sa ii faca, fiecare dintre noi, atunci cand se confrunta cu o problema. Am spus “printre primii pasi” pentru ca, in primul rand, pentru a putea trece peste ceva este nevoie sa recunoastem ca, avem parte de acel ceva, indiferent de cat de rau ar putea fi..si sa existe dorinta de a accepta ce ni se intampla pentru a putea merge mai departe.
Lucrurile mai putin placute de care ne izbim in viata, si care au o anumita insemnatate pentru noi, lasa in urma anumite semne, constiente sau inconstiente, peste care putem trece sau , din contra, ajung sa ne urmareasca toata viata si se transforma in impedimente, de care nu putem scapa, in incercarea noastra de a fi fericiti.
Am vazut oameni care, cu ajutorul psihologului si-au deschis usile demult inchise si, vorbind de ce ii afecta…au constientizat cat rau si-au facut. Uneori, sa vorbesti de ce te doare, nu e un lucru rau. Din contra, asta consider ca e si rolul psihologului…sa te ajute sa identifici problema si, sa iti dai seama ca detii solutia rezolvarii ei, numai ca e undeva ascunsa in subconstient. Psihologul cauta sa ajunga in cele mai intunecate locuri ale mintii noastre, si faciliteaza trecerea lucrurilor descoperite acolo spre constient. Am intalnit persoane reticiente cand venea vorba de psihologi sau cu diverse conceptii cum ca, daca ajungi la ei..inseamna ca esti ‘cu capul’. Ei bine, parerea mea (imi cer scuze daca deranjeaza) e ca toti suntem, mai mult sau mai putin, ‘cu capul’. Si ca, de noi depinde, daca vrem sa ducem o viata fericita sau preferam sa ne complacem in situatie…situatie care, de cele mai multe ori ne ingreuneaza viata…
Sa revin totusi…elementele imbinate din program, ce se afla permanent intr-o stransa corelatie, e clar ca ii putea ajuta pe acei omuleti sa inceapa o noua viata…
Legatura dintre cele doua emisiuni e legata de psihicul nostru, asa cum am mentionat la inceput. Exemplele prezentate arata cat de fragili putem fi…si ca, la o simpla adiere de vant…riscam sa ne clatinam intr-o parte si alta sau eventual…sa cadem.
Nu e normal asa…pentru ca, indiferent de cat reusim sa ne bucuram de viata noastra, de cat tine ea (cu atat mai mult pentru ca nu putem preciza cu exactitate ziua in care se sfarseste)…trebuie sa invatam sa fim puternici, sa avem radacinile bine infipte in pamant…pentru ca, indiferent daca vine sau nu o furtuna, noi sa ramanem pe pozitii, sa si sa ne clatinam cat mai putin posibil.
Si, ca sa ajungem la acest stadiu, primul pas ce trebuie facut e reprezentat de o analiza cat mai riguroasa si profunda a tot ceea ce suntem, ce ne defineste ca fiinte umane. Indiferent daca sunt lucruri peste care avem tendinta de a trece mai usor, pentru ca avem impresia ca stim despre ce e vorba…sau pentru ca ating anumite corzi mai sensibile…trebuie sa invatam sa avem rabdare, pentru ca orice informatie conteaza. E ca un puzzle…daca o piesa lipseste…nu o sa reusim sa refacem intregul niciodata. Si acea piesa care lipseste…se poate transforma in punctual nostru vulnerabil.
Ma opresc doar la primul pas din cauza ca, in repetatele mele incercari, nici eu nu am reusit pana acum sa trec la urmatorul nivel. Dar, pot spune cu certitudine ca, efectele analizei se observa pe zi ce trece si clar, te ajuta sa duci o viata mai frumoasa…
Parerea mea e ca se merita incercat! De Ce Nu?
Subscribe to:
Posts (Atom)