Cristian Tudor Popescu
Thursday, April 26, 2012
Luxul mortii
"O data la cativa ani, pe pielea Romaniei erup furuncule, pline cu puroiul totalitarismului rezidual…ce a insemnat comunismul in toata hidosenia lui: primitivism, violenta, diversiune, subversiune, presiuni psihice, atacuri la persoana, incalcarea celor mai elementare reguli ale dialogului politic si omenesc. Asa au pus mana pe putere in Romania, asa au condus-o vreme de 45 de ani. Sper sa fi vazut aceste secvente cat mai multi dintre tinerii care, spre uimirea mea, sustin astazi ca nu era rau comunismul, ca parintii lor primisera casa si aveau un loc de munca asigurat. In schimbul locului de munca, parintele trebuia sa urle cu lupii si sa-si invete copiii sa minta si sa se minta ca sa supravietuiasca. Este minciuna un pret suportabil pentru casa si loc de munca? Ingrozitor de trist e ca mai exista destui romani care gandesc ca da."
Thursday, April 5, 2012
Refuz!
Nu inteleg de ce unii oameni nu vor sa vada si dincolo de limita propriilor interese. De ce vor sa implice si alte persoane in niste jocuri murdare sau treburi cu care nu au avut de a face pana acum, si nici nu isi doresc acest lucru de aici inainte.
E drept, emitatorul o poate trata ca pe o incercare (daca merge bine, daca nu..asta e!) si receptorul o poate privi ca pe o provocare. Dar tot raman unele intrebari si mai presus de acest lucru..se simte o adiere de tristete, urmata de o acuta nevoie de a deveni invizibil (macar pentru o perioada, pana revin lucrurile la normal).
Imi doresc din tot sufletelul meu ca lucrurile sa revina la un normal..
Tuesday, April 3, 2012
Intalniri cu oameni remarcabili
<< Buddha defineste intelepciunea ca fiind viata dusa in lumina propriei constiinte, iar nebunia ca fiind viata dusa urmandu-le exemplul altora, imitandu-i, devenind umbra altcuiva.
Adevaratul maestru creeaza maestri, nu adepti. Adevaratul maestru te reda tie pe tine insuti. Toate eforturile sale sunt destinate sa te faca independent de el, deoarece ai fost dependent sute de ani, si asta nu te-a dus nicaieri. Continui sa bajbai in noaptea intunecata a sufletului tau.
Numai lumina ta interioara poate sa devina rasaritul. Falsul maestru te indeamna sa-l urmezi, sa-l imiti, sa fii copia lui la indigo. Adevaratul maestru nu-ti va permite sa fii copia lui la indigo, vrea sa fii original. Te iubeste! Cum ar putea sa te faca un imitator? Este plin de compasiune fata de tine, vrea sa fii absolut liber – liber de toate dependentele exterioare.
Insa fiinta omeneasca obisnuita nu vrea sa fie libera. Vrea sa fie dependenta. Vrea ca altcineva sa o calauzeasca. De ce? – pentru ca atunci ar putea sa arunce intreaga responsabilitate pe umerii altcuiva. Si, cu cat arunci mai multa responsabilitate pe umerii altcuiva, cu atat este mai mica posibilitatea ta de a deveni inteligent. Responsabilitatea, provocarea responsabilitatii este cea care creeaza intelepciunea.
Trebuie sa-ti accepti viata cu toate problemele ei. Trebuie sa treci prin viata neprotejat; trebuie sa-ti cauti propria cale. Viata este o ocazie, o provocare de a te gasi pe tine insuti. Insa nebunul nu vrea sa urmeze cale grea, nebunul alege scurtatura.
Insa, atunci cand il urmezi pe altul, cum ai putea sa devii inteligent? Nu-i vei da nici o ocazie inteligentei tale sa explodeze. Pentru a iesi la lumina, are nevoie de o viata plina de provocari, de o viata aventuroasa, de o viata care stie sa riste si sa se indrepte catre necunoscut. Si numai inteligenta te poate salva, nimeni altcineva – doar inteligenta ta. Propria ta constientizare poate sa devina nirvana ta.
Fii o lumina pentru tine insuti si vei fi intelept; lasa-i pe altii sa devina conducatorii tai, calauzele tale si vei ramane prost si vei continua sa ratezi toate comorile vietii – care iti apartineau!
Viata este un pelerinaj extraordinar de frumos, insa numai pentru aceia care sunt pregatiti sa caute.>>
Adevaratul maestru creeaza maestri, nu adepti. Adevaratul maestru te reda tie pe tine insuti. Toate eforturile sale sunt destinate sa te faca independent de el, deoarece ai fost dependent sute de ani, si asta nu te-a dus nicaieri. Continui sa bajbai in noaptea intunecata a sufletului tau.
Numai lumina ta interioara poate sa devina rasaritul. Falsul maestru te indeamna sa-l urmezi, sa-l imiti, sa fii copia lui la indigo. Adevaratul maestru nu-ti va permite sa fii copia lui la indigo, vrea sa fii original. Te iubeste! Cum ar putea sa te faca un imitator? Este plin de compasiune fata de tine, vrea sa fii absolut liber – liber de toate dependentele exterioare.
Insa fiinta omeneasca obisnuita nu vrea sa fie libera. Vrea sa fie dependenta. Vrea ca altcineva sa o calauzeasca. De ce? – pentru ca atunci ar putea sa arunce intreaga responsabilitate pe umerii altcuiva. Si, cu cat arunci mai multa responsabilitate pe umerii altcuiva, cu atat este mai mica posibilitatea ta de a deveni inteligent. Responsabilitatea, provocarea responsabilitatii este cea care creeaza intelepciunea.
Trebuie sa-ti accepti viata cu toate problemele ei. Trebuie sa treci prin viata neprotejat; trebuie sa-ti cauti propria cale. Viata este o ocazie, o provocare de a te gasi pe tine insuti. Insa nebunul nu vrea sa urmeze cale grea, nebunul alege scurtatura.
Insa, atunci cand il urmezi pe altul, cum ai putea sa devii inteligent? Nu-i vei da nici o ocazie inteligentei tale sa explodeze. Pentru a iesi la lumina, are nevoie de o viata plina de provocari, de o viata aventuroasa, de o viata care stie sa riste si sa se indrepte catre necunoscut. Si numai inteligenta te poate salva, nimeni altcineva – doar inteligenta ta. Propria ta constientizare poate sa devina nirvana ta.
Fii o lumina pentru tine insuti si vei fi intelept; lasa-i pe altii sa devina conducatorii tai, calauzele tale si vei ramane prost si vei continua sa ratezi toate comorile vietii – care iti apartineau!
Viata este un pelerinaj extraordinar de frumos, insa numai pentru aceia care sunt pregatiti sa caute.>>
Osho
Subscribe to:
Posts (Atom)