Sa traim frumos!

Cand aveam vreo 20 de anisori si in special dupa ce am citit cartea “Eleganta ariciului” de Muriel Barbery, mi-am propus ca pana la varsta de 30 de ani sa scriu o carte. Eram ferm convinsa ca asa o sa fie, mai ales ca in acele momente traiam un entuziasm debordant numai gandindu-ma la aceasta dorinta. Dar se pare ca am trecut deja de acest prag si cartea nu mai e nici macar prezenta ca idee in mintea mea. Ce s-a intamplat intre timp? M-am lasat purtata de acea viata traita pe pilot automat, cu unele perioade/ zile/ minute in care constientizam mai mult unele lucruri si eram dispusa sa fac ceva in aceasta privinta. Ceea ce am si facut intr-o oarecare masura, prin unele activitati adiacente, de genul cititului, admiratul frumosului si a naturii, privite ca sursa de inspiratie si energie pentru orice actiune ulterioara sau traire spirituala ..dar atat!
De curand am primit de la fratiorul meu 2 carti care m-au facut sa constientizez o alta veche dorinta de a mea, cea de a-mi cladi propria biblioteca. A urmat achizitionarea a trei carti, bazandu-ma in special pe anumite titluri croite de asemenea natura incat sa incite curiozitatea, urmate de un rezumat sau anumite comentarii referitoare la acea carte. Sunt carti spirituale si motivationale, care starnesc in mine dorinta de a fi mai buna, de a excela in domeniul de interes, de a-mi fauri planuri pe care sa le urmez cu perseverenta, ambitie si implicare. Pentru ca stiu ca se poate atata timp cat ne dorim cu adevarat.
Un domeniu vast si foarte indragit de sufletelul meu, deoarece cunoasterea dobandita presupune descoperirea sinelui nostru, cea mai insemnata parte care de cele mai multe ori traieste in umbra toata viata. Si mai mult decat atat, incepem sa incercam sa ii intelegem pe cei din jur, sa ii cunoastem cu adevarat, sa ne oprim din a emite judecati bazate doar pe anumite franturi de idei; cred ca viata noastra devine mai profunda, frumoasa si mai armonioasa prin autenticitatea ei. Si inca un aspect extrem de important ea devine calitativa, si acest lucru se reflecta in absolut tot ceea ce facem: in munca depusa la serviciu, in relatiile pe care le dezvoltam cu familia sau prietenii, etc.
Dupa cum spuneam, mi-am adus aminte de planuri prafuite deja, dar care sunt convinsa ca pot prinde din nou contur. Inchei prin a relata o idee preluata dintr-o carte (al carui titlu nu il mai retin): autorul spunea ca de cele mai multe ori traim pentru a indeplini anumite standarde impuse de societate, familie, prieteni. Cand spun acest lucru ma refer la urmatoarele etape: trebuie sa mergem la scoala, apoi la o facultate; sa ne casatorim si sa avem un serviciu bun; apoi sa facem copilasi; sa avem o casa de care sa ne ocupam..si cam asta e. Cine nazuieste ceva diferit de cele mai multe ori ajunge sa fie blamat, etichetat, marginalizat. Dar dincolo de aceste aspecte, sa nu uitam faptul ca este extrem de important sa traim in acord cu ceea ce simtim, sa avem incredere, ambitie si putere sa ducem la bun sfarsit tot ceea ce nazuim! Varsta devine un impediment doar atunci cand incetam sa mai speram si luptam pentru binele nostru; in rest, ea aduce experienta atat de folositoare pentru actiunile urmatoare!