O suma de oportunitati

De cele mai multe ori ne pierdem energia alergand spre lumi imaginare, in fata carora ne inchinam, cu o neasemuita placere. Nu conteaza faptul ca nici macar un rasarit de soare nu se va bucura de o asemenea priveliste si ca restul vietii noastre isi pierde farmecul si stralucirea; dar atunci cand timid isi face aparitia o raza de lumina, brusc ne schimbam traiectoria spre o alta lume a carei frumusete pare mai fascinanta.
De asemenea, uneori ne uitam varsta si actionam in consecinta. Dorim cu tot dinadinsul sa imbatranim atunci cand viata bate galopant la portile tineretii si, invers, am vrea sa transformam incapacitatile dobandite, intr-o melodie armonioasa, a carei repetare ne explica, in ritm de dans, definitia surmenajului fizic si psihic.
E foarte usor sa ne prefacem ca traim sau poate ca, in sinea noastra avem impresia ca traim. Sunt convinsa ca unele voci vor afirma raspicat faptul ca fiecare e stapan pe darul primit si ca are dreptul sa il foloseasca asa cum considera de cuviinta. Nu am sa neg acest lucru, mai ales ca suntem dotati din nastere cu o nepretioasa materie cenusie, care ar trebui sa ne fie mereu un partener loial si iubitor. E doar nesatisfacator momentul in care, dintr-un motiv sau altul, plonjezi spre o alta realitate pe care pana nu demult ai evitat-o, dintr-o dorinta expres afirmata sau, din contra, din necunostinta de cauza. Nesatisfacator din cauza faptului ca peisajul capata o alta dimensiune si nuante mult diferite fata de paleta coloristica cu care am fost obisnuiti.
Dar poate fi transformat acel nesatifacator in, indraznesc a spune, un agreabil satisfacator, care se va transorma pe parcurs intr-un exceptional, lipsit de satifacator?
Viata, viata..dulce viata!