Sunt!

Uneori anumite lucruri inexplicabile, sau mai bine zis, aparent inexplicabile, se desfasoara in fata noastra. Sunt momente in care e suficient sa intindem o mana si sa le aranjam asa cum consideram noi de cuviinta, dar sunt alte momente cand iti doresti sa poti schimba ceva dar mainile, picioarele, muschii..intreaga fiinta..refuza sa coopereze. Raman inerte desi faci eforturi supranaturale sa schimbi ceva, trupul inghetat nu reactioneaza..iti vine sa urlii, dar nu auzi decat rasunetul propriilor ganduri. Prin urmare, nu iti ramane decat sa privesti pasiv cum se joaca sceneta urmand ca la final sa aplauzi cu lacrimi in suflet, sa stai cuminte in scaunul tau sau sa te ridici cu demnitate si sa iti spui ca nu vrei sa mai fii niciodata martorul unei astfel de trairi. Toate sunt acum si aici, le putem modela, le putem da forma pe care ne-o dorim, desi uneori pare ca nu mai ai forta sa finalizezi un lucru inceput..sau poate ca telurile s-au schimbat..important e sa fim impacati cu noi insine, chiar daca aparent lucrurile ne condamna sau ne indeamna sa fim asa cum nu ne dorim sa fim.
Sufletelul, ghidul nostru, e pe pozitii mereu, gata sa ne atentioneze atunci cand vrem sa pasim inconstienti in neant. Avem placerea sa il ascultam, avem timp, sau mai bine zis..vrem sa ne facem timp pentru astfel de lucruri? Poate ca da..poate ca nu! Dar ce poate fi mai frumos decat undele de emotii transmise in tot corpul, bucuria aceea copilareasca care te face sa topai de pe un picior pe altul si sa strigi in gura mare: sunt fericit!! Sa strigi in gura mare, suficient de tare incat sa nu te auda nimeni, sa o stii doar tu..si doar acei ochi avizati care atunci cand te scaneaza deslusesc misterele fiintei tale. Ce poate fi mai frumos decat sa traiesti prezentul, sa te bucuri de clipa de acum, de faptul ca ESTI?

Oameni

Un alt subiect care mi-a atras atentia zilele acestea, e cel legat de dorinta noastra de a ne face auziti, de a fi mai presus decat restul persoanelor, de a avea dreptate in proportie de 99% (daca se poate) - pe scurt, de a fi centrul universului persoanelor care ne inconjoara. Dorim sa ne simtim importanti, sa etalam cu mandrie obiectele de ordin material, pentru a castiga stima si respectul celor apropiati. Da..si eu ma lupt cu aceste lucruri si imi doresc sa imi inving aceste nevoi, pentru ca dincolo de zidurile unor astfel de tipare, universul iti pune la dispozitie frumuseti pure care iti incarca sufletelul cu acea energie care nu mai are nevoie de nimic pentru a ramane activata, care prin simpla prezenta te motiveaza sa te hranesti in continuare cu orice frumos.
Mereu am fost o timida, care de ceva timp cauta sa se "vindece", cel putin de partea care nu poate fi folosita intr-un mod constructiv. Avand temerea de a vorbi in fata unui grup mai numeros, am invatat sa ascult, am invatat sa privesc oamenii, sa incerc sa le descopar caracterele, sa le cunosc gestica, sa le vad frumusetea. Da!! Iubesc oamenii si imi place foarte mult sa stau in preajma lor, sub o forma sau alta - doar ca simplu observator sau ca participant activ la discutii. Una dintre piedicile cele mai dificile pe care le-am intalnit, a fost incercarea de a nu mai emite judecati, de a renunta la tipare si de a avea o atitudine deschisa fata tot ce era analizat. Recunosc ca nu tot timpul imi reuseste acest lucru, uneori am esuat lamentabil, dar toate lectiile pe care le primim de la viata au o anumita insemnatate, si pe langa aceasta ar trebui sa ne motiveze sa fim mai buni - in primul rand fata de noi insine. Acestea fiind spuse, ma retrag putin, am de lucrat in multe privinte si imi doresc sa explorez frumosul.

Lolita

Un nou rasarit de soare, o alta speranta incununata de freamatul celor - 3 grade celsius de afara, care iti trezesc simturile la realitate si te provoaca sa adulmeci fiecare particica din aceasta minunata natura inconjuratoare.
Imi beau cafeaua linistita savurand cartulia pe care am inceput-o acum ceva timp. Imaginatia mea nu a pasit pe aceste taramuri si nu concepea o lume concentrata in jurul unui personaj atras doar de anumite "nimfete". Realitatea gandurilor, trairea sperantelor, actiunea imbietoare, frumusetea copilariei rapita de o iluzie neimplinita..toate s-au unit pentru a crea un altfel de roman. Unul pe care fiinta mea, la inceput, l-a negat cu hotarare..pentru ca mai apoi sa isi doreasca sa treaca dincolo de limitele obisnuite pentru a accede spre un altceva misterios si ispititor. De cele mai multe ori ne 'scaldam' in tipare, dincolo de care refuzam sa trecem, pentru ca ne asigura o zona de comfort pe care ne-o dorim in permanenta, care ne ajuta sa functionam ca entitati. Da! Si eu convietuiesc deplin cu aceste tipare, dar fiinta mea isi doreste sa experimenteze un altceva, iesit din comun care sa ma ajute sa invat lucruri noi, atat despre mine cat si despre lumea inconjuratoare.
Ma simt iremediabil atrasa de aceasta lume necunoscuta pe care imi doresc sa o descopar din ce in ce mai mult!!!

Incredere

De cele mai multe ori privesc partea plina a paharului, desi mai am si eu unele momente in care ma plang de tot felul de lucruri. E usor sa intrii in pielea personajului negativ, e tentant si maniera in care "iti tii discursul" te face sa pari credibil. Ajungi sa traiesti, sa simti ceea ce spui, ca intr-un final sa devii parte integranta din negativ. E posibil sa plutesti in deriva o perioada si daca ai norocul va veni o persoana apropiata la tine sa te intrebe ce e cu viata ta si cat mai ai de gand sa iti plangi singur de mila. Dar cum ar fi daca ne-am face singuri 'norocul'? Putem sa observam si sa ne lasam purtati de ceea ce simtim si binele va rasari din nou in viata noastra, va sadi seminte in sufletelul nostru care abia asteapta sa prinda contur..nu trebuie decat sa le udam si sa le acordam importanta cuvenita.
Desi am avut si eu perioade mai sumbre, tot timpul sub o forma sau alta lucrurile frumoase au venit la mine. Si de fiecare data cand vin, simt cum prind si mai multa putere de a merge mai departe si de a cultiva frumosul in mine. Frumosul se poate prezenta in atatea moduri si e mereu prezent in jurul nostru..Am primit o carte de la scumpii mei colegi, care se intituleaza "Puterea magica a gandului". Nu cred ca am citit nici macar jumatate din ea, dar mi se pare fascinant faptul ca am primit-o. De ce? Pentru ca in fiecare pagina ma regasesc sub o forma sau alta; pentru ca citesc un exemplu si imediat il asociez si eu cu exemplul meu, care sustine afirmatia; pentru ca autorul ne invata sa privim si sa primim in viata noastra partea buna a lucrurilor si cu cat o primim mai mult, cu atat numarul lor va creste..si ce se va intampla?? Vom trai..azi, aici, acum..o viata MINUNATA!!! Nu stiu despre cele care vin, dar in schimb stiu sigur ca imi doresc sa imi traiesc viata asa cum simt..nu imi iese tot timpul, dar nu renunt..pentru ca am "gustat" din placerea de a fi eu si acest sentiment nu mi-l poate lua nimeni.
In concluzie: oare nu ar trebui sa ne gandim de doua ori inainte de a afirma ca ceea ce tocmai ni s-a intamplat este rau? Oare nu este nicio parte buna, nicio raza de soare?? Eu refuz sa cred asta!

La rascruce de drumuri

De cele mai multe ori ma las purtata de acel val care aduce cu sine in special un automatism din care cu greu mai pot iesi. Momentele trec si ma obisnuiesc asa fara sa stiu ca multe alte batai ma asteapta ca sa imi compun propria cadenta. Siguranta faptului ca mecanismul a functionat minunat o buna perioada de timp ma face sa ezit de cele mai multe ori. Dar ceva in mine stie ca exista o alta viata si dincolo de acest automatism, o viata care abia asteapta sa fie descoperita. Timid, o idee ma surprinde prin dorinta ei de a se face auzita, cunoscuta. In prima instanta, inchid ochii si imi spun ca nu se poate, ca lucrurile isi urmeaza cursul firesc..ce rost are sa ma las calauzita de o naluca? Dar nu..e incapatanata ideea asta a mea, refuza sa inteleaga faptul ca nu e dorita! Desi aparent lucrurile par ca nu au nicio noima, ideea mea incapatanata revine si aduce culoare, imi trezeste simturile si ma poarta spre lumi fericite si nebanuite. Am pornit pe un drumulet nou si naluca mea e aproape mereu prezenta. Ii mai spun inca asa, desi intre timp a capatat o forma si a prins culoare! Simt cum fiinta mea vibreaza de fericire la gandul ca s-a lasat purtata de val, ca a indraznit sa viseze, sa creeze...