La rascruce de drumuri

De cele mai multe ori ma las purtata de acel val care aduce cu sine in special un automatism din care cu greu mai pot iesi. Momentele trec si ma obisnuiesc asa fara sa stiu ca multe alte batai ma asteapta ca sa imi compun propria cadenta. Siguranta faptului ca mecanismul a functionat minunat o buna perioada de timp ma face sa ezit de cele mai multe ori. Dar ceva in mine stie ca exista o alta viata si dincolo de acest automatism, o viata care abia asteapta sa fie descoperita. Timid, o idee ma surprinde prin dorinta ei de a se face auzita, cunoscuta. In prima instanta, inchid ochii si imi spun ca nu se poate, ca lucrurile isi urmeaza cursul firesc..ce rost are sa ma las calauzita de o naluca? Dar nu..e incapatanata ideea asta a mea, refuza sa inteleaga faptul ca nu e dorita! Desi aparent lucrurile par ca nu au nicio noima, ideea mea incapatanata revine si aduce culoare, imi trezeste simturile si ma poarta spre lumi fericite si nebanuite. Am pornit pe un drumulet nou si naluca mea e aproape mereu prezenta. Ii mai spun inca asa, desi intre timp a capatat o forma si a prins culoare! Simt cum fiinta mea vibreaza de fericire la gandul ca s-a lasat purtata de val, ca a indraznit sa viseze, sa creeze...