Ziua Absolventului

Multumim colegutului nostru Marius Condruz pentru ca a avut grija ca de Ziua lui…respectiv, a noastra, marcata de Ziua Absolventului - 22 iunie 2008 – sa filmeze momentele unice pe care le-am trait.
Nu am cuvinte sa descriu ce fericita m-am simtit alaturi de colegutii mei in acea zi, si nu numai. Daca as putea da timpul inapoi, cu siguranta as face aceasi alegere...si anume..Informatica Economica. Cand privesc in urma sunt multumita de felul in care s-au impletit lucrurile, de modul in care ele au evolut. Singura parere de rau pe care o am este legata de faptul ca nu am iesit mai mult cu colegii dar, restul amintirilor compenseaza cu mult acest mic regret.
Superba zi...superbe amintiri...cu siguranta nu le voi uita niciodata...

Marsh Ziua Absolventului 2008

ziua absolventului 2008 - Iasi - 2

ziua absolventului 2008 - Iasi - 1

Marsh Ziua Absolventului 2008 part 2

Mars Ziua Absolventului 2008 part 1

Iasi, The Sad City

Superb!

Thoughts...

Sunt curioasa daca istoria vietii fiecarei persoane ramane “scrisa” undeva, daca se pastreaza sub o forma sau alta. Pentru oamenii de rand acest lucru reprezinta o incertitudine, dar pentru oamenii care au realizat ceva important pe parcursul vietii, e clar ca ei raman in istoria poporului Globului (cel putin pe un suport de stocare compatibil cu perceptiile noastre).
Ceea ce ma intereseaza pe mine e daca in afara acestui suport, la indemana lumii noastre, mai exista un alt mod de stocare..perceptibil pentru celelalte lumi ce ne-nconjoara...si..cand ma gandesc la asta...ma gandesc la Dumnezeu. Traiesc cu impresia ca fiinta Sa poate inmagazina atat de multe lucruri, intr-o clipita, fara prea mult efort..doar cu putina atentie. Ma cutremura gandul la puterea Sa..si ma simt pacatoasa, cand stiu ca din multitudinea de lucruri ce imi este pusa la dispozitie aleg, de obicei, ce este mai tentant..mai usor realizabil...ceea ce nu se raporteaza mereu la bine. Sunt constienta de acest lucru si incerc sa fac ceva in aceasta privinta.
Credinta vine o data cu bunatatea, frumusetea, milostenia, prietenia, dragostea..toate acestea cumulate..nu duc decat la sentimentul mult razvnit...si anume...sentimentul fericirii.
Dar, sa revin...la noi...oamenii de rand...mi se pare asa de scurta viata..asa de multe iti ofera..pacat ca nu ai timp sa te bucuri nici macar de un 5% din ele. Viata e ca un puzzle, pui bucatica cu bucatica in speranta ca o sa formezi intregul....problema e ca...lucrurile devin palpitante si incitante..deoarece nu se poate sti mereu cu siguranta daca esti pe drumul cel bun sau dai ai timp sa il termini si din cauza asta traim cu gandul ca noua nu ni se poate intampla nimic rau..si prin urmare..mai avem destul de mult timp la dispozitie.
Dar daca lucrurile nu stau asa? Daca ne-am gandi..sa fim mai atenti la modul in care ne gestionam timpul, la importanta pe care o acordam actiunilor noastre, la familie, prieteni, mediu..tot...tot..tot...ce ar rezulta?..hmmmm...o viata traita mai intens, mai plina...depinde de fiecare cum isi gestioneaza mai bine resursele proprii care ii sunt puse la dispozitie (corpul, mintea, mediul, timpul si tot ce aparinte lumii sale si l-ar putea ajuta in construirea joculetului).
Mi-am adus aminte, ca pana nu demult..consideram viata ca un labirint..ai tot felul de cai...unele se soldeaza cu esec..altele..dupa indelungate eforturi te duc spre lumina...dar ideea e...lumina ce este?..ce iti ofera?..imaginea pe care ti-o creezi despre ea..este oare in conformitate cu realitatea sa?
Multe intrebari..putine raspunsuri...concluzia este ca fiecare are dreptul sa isi traiasca viata asa cum considera mai bine...nu trebuie sa ne ocupam de partea cu judecatul...mai bine sa ne acordam mai multa atentie...sa ne cunoastem mai bine...si in felul asta sa fim mai atenti la dorintele noastre..si implicit la modalitatile in care se poate ajunge la indeplinirea lor!
Sunt asa de multe moduri de exprimare a aceluiasi lucru in diverse forme....e fascinant sa descoperim formele...

Despre ura

Nu pot sa nu ma opresc la un fragment pe care l-am citit ieri in cartea lui Gabriel Liiceanu – Despre ura, ce m-a facut sa realizez, dupa o anumita perioada de reflectie ca, undeva acolo in mine, la nivelul subconstientului statea ascunsa parerea ce o aproba pe cea a autorului. Citez..”Nu poti uri cata vreme nu dai doi bani pe cineva. Ca sa-l urasti, trebuie sa il consideri egal cu tine sau mai presus de tine…Interesant este felul in care rezolva Goehte problema heideggeriana a “distantarii” in directia iubirii. El spune: “In fata calitatilor deosebite ale altuia nu exista alt mijloc de salvare decat iubirea”…de aici rezulta ca ura nu se instaleaza decat prin handicap afectiv, prin neputinta funciara a cuiva de a rezolva situatia existentiala a distantarii in directia iubirii.”
Mi s-a parut interesanta parerea, pe care sincer pana acum, in mod constient nu am gandit-o din aceasta perspectiva. Important e sa vrem sa luam in considerare, in orice situatie, mai multe puncte de vedere, pentru ca, prin natura noastra, de fiinte limitate, ne este imposibil sa surprindem problemele in adevarata lor complexitate.
Ideea este ca niciodata nu vom putea sti cat de aproape de adevar suntem, pentru ca subiectivitatea si relativitatea ne umbresc intregul, pe care il formam, zic eu, doar cu ajutorul lui Dumnezeu.