Despre ura

Nu pot sa nu ma opresc la un fragment pe care l-am citit ieri in cartea lui Gabriel Liiceanu – Despre ura, ce m-a facut sa realizez, dupa o anumita perioada de reflectie ca, undeva acolo in mine, la nivelul subconstientului statea ascunsa parerea ce o aproba pe cea a autorului. Citez..”Nu poti uri cata vreme nu dai doi bani pe cineva. Ca sa-l urasti, trebuie sa il consideri egal cu tine sau mai presus de tine…Interesant este felul in care rezolva Goehte problema heideggeriana a “distantarii” in directia iubirii. El spune: “In fata calitatilor deosebite ale altuia nu exista alt mijloc de salvare decat iubirea”…de aici rezulta ca ura nu se instaleaza decat prin handicap afectiv, prin neputinta funciara a cuiva de a rezolva situatia existentiala a distantarii in directia iubirii.”
Mi s-a parut interesanta parerea, pe care sincer pana acum, in mod constient nu am gandit-o din aceasta perspectiva. Important e sa vrem sa luam in considerare, in orice situatie, mai multe puncte de vedere, pentru ca, prin natura noastra, de fiinte limitate, ne este imposibil sa surprindem problemele in adevarata lor complexitate.
Ideea este ca niciodata nu vom putea sti cat de aproape de adevar suntem, pentru ca subiectivitatea si relativitatea ne umbresc intregul, pe care il formam, zic eu, doar cu ajutorul lui Dumnezeu.