Oh, happy day!

O buna perioada de timp…adica, ce spun eu aici? Cea mai mare parte a timpului a fost un rasfat sublim. Sentimente de bucurie, liniste sufleteasca, de calm…ca si fericirea simtita de pe cele mai inalte culmi inimaginabile..toate aceste la un loc, predominau. Fiecare isi crea propria lume a sa, care se intersecta in anumite puncte cu ale altor ‘camarazi’…lume din care nu mai vroiai sa iesi, poate doar asa sa scoti putin capul pe geam…te uitai, admirai...dar, de fiecare data reveneai la ‘culcusul’ tau. Era atat de cald si de bine..ca si cand abia am fi facut ochisori, intr-o dimineata a unei ierni geroase..si, stand sub paturica…am vrea sa mai ramanem acolo suficient de mult timp incat sa ne obisnuim cu realitatea si propriile ganduri, inainte de a avea ‘curajul’ sa facem vreo miscare.
Apoi, o alta perioada de timp…aflandu-se la polul opus, declansata de mai multe evenimente, momente critice, caracterizata prin: angoasa, lipsa de chef, depresie, credinta ca nu intelegem ceea ce suntem nevoiti sa traim in aceasta realitate.
Intr-un final…toate se imbina…rezultatul? Nu iti gasesti locul, oscilezi...lucru care simti ca te dezechilibreaza si mai tare..si, cumulul acesta de sentimente, de cele mai multe ori contradictorii…simti ca nu se opresc aici si ca te apasa din ce in ce mai profund. Pe zi ce trece descoperi noi limite pe care, pana nu demult..le considerai imposibile…sau nedemne de a fi luate in calcul.
Si, atunci ti se intampla o serie de lucruri, evenimente minunate. Le putem spune si minuni..toate iti ies in cale in speranta ca te pot ajuta, sa te faca sa te simti mai bine. Ori trebuie sa fie ceva suficient de puternic, incat sa te faca sa-i intelegi logica..si prin urmare, sa iti ameliorezi starea generala…ori trebuie sa fii atat de disperat si sa iti doresti sa te agati de un ‘bine’…nu conteaza forma pe care o are, modul in care vine la tine..atata timp cat e un ‘bine’..incat il iei ca atare, nefiltrat, neanalizat (gen: 'Gandeste pozitiv'...si, prin incercari repetate vrei sa asimilezi unele propozitii care au menirea de a te face mai optimist..Peseverezi? O sa reusesti! Crezi cu adevarat? Da, pentru ca ti-ai inoculat asta in creieras..dar, nu ca urmare a propriei logici). Sau, din contra, refuzi minunea din viata ta…pentru ca adori sa te lamentezi, sa starnesti mila…sa fie cineva dispus sa iti suporte toanele…de ce? Pentru ca tu esti tu…un copil rasfatat si razgaiat..si ai nevoie sa fii bagat in seama..si, cum prin alte cai nu ai reusit sa atragi atentia…iata si solutia cea mai la indemana. Mult spor!:P
Eu as opta pentru prima varianta..pentru ca nu degeaba am fost inzestrati cu materie cenusie…ar fi pacat sa o irosim, sa nu o fructificam! Ma simt fericita pentru ca am ocazia sa asist la minunile care se infaptuiesc in jurul nostru, zi de zi…
Oh, happy day!!!