Nu imi vine sa cred ca s-a terminat…s-a finalizat inca un ciclu din viata mea, cel universitar. Banchetul…a fost…minunat…superb..nu am cuvinte sa il descriu..am niste colegi de milioane…si daca as putea…as da timpul inapoi si as sta cu ei o vesnicie…dar cum viata isi urmeaza cursul implacabil..merg mai inainte..cu fruntea sus si cu zambetul pe buze…
Simt o mare tristete cand ma gandesc la faptul ca pe marea majoritate din ei nu o sa ii mai vad…imi sunt dragi..sunt frumosi...destepti…saritori atunci cand ai nevoie…toate proiectele pe care le-am avut de realizat ne-au unit foarte mult..si de asta simt ca imi pare asa de rau…ca nu o sa mai vad colegii..profesorii..ca nu o sa mai pot simti viata de student..asa cum am simtit-o pana acum…cu farmecul ei atat din timpul semestrului, cat si din sesiune…
Acum in fata mea rasar alte carari, cu multe bifurcatii, in functie de alegerile mele, asa o sa imi cladesc casuta vietii…pe care nu o vreau mare..nu..eu o vreau micuta…si cu multe flori. De cele mai multe ori lucrurile simple..dar cu bun gust, ne aduc multa fericire…numai de noi depinde sa fim deschisi si sa vrem sa o primim cu bratele deschise. Spre exemplu, plimbatul cu bicicleta..undeva la tara…imi da o senzatie mare de libertate….si daca mai admir si cerul..si mai contemplu linistea din jurul meu…sufletelul meu vibreaza de fericire…si emotie..
Dar ajunge…trebuie sa dorm…cu toate ca nu imi e somn deloc…aminitirile de seara trecuta imi dau multe de gandit…si o stare melancolica..
Le doresc la toti colegii mei..sa se simta fericiti si impliniti…si fie ca tot ce e mai bun in viata asta pentru ei…sa li se indeplineasca..si sa aiba parte de multa, multa santate…
Ma inclin cu respect in fata voastra…
No comments:
Post a Comment