Peste tot pe unde privesc….FRUMUSETE…soarele luminandu-mi ziulica, fosnetul frunzelor, cantecul pasarelelor, fluturasi zburand agale, zumzetul albinelor, verdele ce ma-nconjoara, ploaia de stelute de pe bolta cereasca, linistea patrunzatoare din miez de noapte, latratul unui caine ce se aude in departare, adierea vantului ce ma mangaie..lista ar putea continua la nesfarsit. Dar, toate aceste lucruri parca au fost menite sa ma incarce cu energie pozitiva si sa imi transmita acel chef de viata nebun.
Chiar acum vad la status, la un amic “ploaia strica tot”. Imi permit, pe aceasta cale, sa il contrazic..nu, ploaia nu strica tot, atata timp cat avem ochi sa ii privim frumusetea. De ce de fiecare data, spre exemplu, cand ploua, toata lumea se fereste…incearca sa isi gaseasca un adapost cat mai departe de picaturile de ploaie, ce au fost trimise din cer pentru noi? E ca un dar pe care, de cele mai multe ori refuzam sa il primim, pentru ca intre timp ne-am obisnuit cu altfel de daruri, si nu mai simtim nici o placere sa ne bucuram de acest miracol. Imi place la nebunie cum acei simpli stropi de ploaie, dintr-o zi de vara, te fac sa simti fiori…si au capacitatea de a-ti lumina sufletelul..si de a te face sa simti si sa te bucuri, inca o data, de faptul ca traiesti. E un adevarat miracol de care merita intr-adevar sa ne bucuram. Viata e extraodrinar de frumoasa!
No comments:
Post a Comment