Am ales sa scriu despre o problema, pe care la un moment dat o putem trai cu totii…care, in final, poate fi depasita prin intelegerea acesteia. Conform autorului, terapeutul Alon Gratch, fiecare dintre noi se identifica, mai mult sau mai putin, cu ambii parinti…deci, are in constructia sa atat o latura feminina, cat si una masculina. Se poate intampla sa nu ne intelegem bine cu unul dintre parinti..in acest caz tindem sa ne identificam cu celalalt. Spre exemplu, daca o femeie are/a avut o relatie conflictuala cu mama sa, atunci la suprafata, cel putin, se va identifica mai mult cu tatal ei. Totusi, nu isi poate respinge in totalitate mama si, in ciuda eforturilor de a sterge influenta maternala, aceasta femeie va trai asemeni mamei, pe care a trebuit sa o “absoarba” (din teama de a nu fi ca ea). Prin urmare, psihologia aceastei femei se bazeaza pe dorinta de a-si respinge mama din exterior si de a-si nega si ejecta mama din interior.
Astfel tiparul intalnirilor ei romantice este controlat de aceasta dinamica. Oricat de mult si-ar dori sa fie tratata frumos, barbatul dragut si sensibil devine rapid o amenintare pentru exteriorul ei dur, identificat cu un brabat. Daca ii da voie sa intre, va deveni la fel de slaba ca el, adica la fel ca mama ei.
Acest barbat sensibil – care in imaginea din oglinda s-a identificat excesiv cu mama lui – este proiectia mamei intolerabile care se afla in interiorul ei si de care trebuie sa fuga. Cu alte cuvinte, acum si-a gasit si/sau recreat mama in barbatul din fata ei, asa ca e momentul sa o ia la fuga.
Ciudat este faptul ca, oricat de mult isi doreste sa fie acum in compania unui tip “puternic”, barbatul hotarat si ambitios reprezinta in acelasi timp o amenintare. Sigur ca acest barbat nu doreste sa fie urmat pasiv. El vrea sa aiba cel putin iluzia ca se afla pe scaunul soferului. Si nici nu vrea sa iasa in oras cu concurenta. Asa ca, pentru a se intelege cu acest barbat, ea trebuie sa il lase sa preia initiativa si sa primeasca afectiunea lui agresiva cu o receptivitate pasiva. Dar asta o plaseaza in locul in care jurase ca nu o sa ajunga niciodata, respectiv alaturi de mama ei. Deci, ori se lupta cu acest tip pentru a prelua controlul, iar acesta e un inceput prost din punctul lui de vedere, ori cedeaza si merge pe mana lui. Dar nici a doua optiune nu e o solutie, pentru ca femeia sfarseste prin a se simti abuzata sau tratata prost si, cu cat povestea se lungeste, cu atat ea se simte mai irationala, mai slaba si mai masochista. Deci, in fata cosmarurilor devenite realitate, are o reactie tip “lupta sau fugi”, care duce la ruperea relatiei.
Astfel, ajungem sa ne invartim intr-un cerc vicios, pe care nu vom reusi sa il depasim, atata timp cat nu incercam sa ne cunoastem si sa ne acceptam. Acest exemplu nu se limiteaza strict la femei. Nu se poate numai ca ele sa aiba unele probleme. Este la fel de valabil si in cazul barbatilor.
Din experienta terapeutului, acest tip de identificare sexuala ambivalenta este unul dintre principalele motive pentru care barbatii si femeile singure nu intalnesc “persoana potrivita”. Ei cer sexului opus sa le completeze propria identificare sexuala ciobita – propunere inevitabil instabila.
Exista tactici comportamentale pe care unii terapeuti le recomanda pacientilor sai sa le urmeze. Dar, autorul nu le considera benefice deoarece nu reprezinta exprimarea propriei vointe interioare. Ei actioneaza intr-un fel tocmai pentru ca asa li s-a indicat. Din aceasta cauza, el pune accent pe dezolvtarea unei strategii emotionale. Aceasta presupune ca mai intai, fiecare sa devina el insusi/ ea insasi partenerul potrivit. Adica sa-si rezolve sau sa-si integreze ruptura interioara, pentru a fi in stare sa recunoasca o alta “persoana integrata” si sa faca echipa cu ea.
