De multe ori tindem sa ne imaginam viata si, implicit, sa ne proiectam propria imagine in cadrul ei, intr-o forma teoretica. Venim cu lectia invatata de la parinti, de la persoanele care conteaza din jurul nostru…din orice mediu ce ne-ar putea furniza informatii interesante, pe care sa le putem accepta...si, in functie de cele invatate…punem etichete de genul: bine/ rau, interesant/ neinteresant, moral/ imoral etc. Cu ce ramanem in urma acestor lucruri? Sunt multe posibilitati..se poate ca ceea ce am invatat sa coincida cu doleantele noastre din punct de vedere practic (cadru perfect, care de cele mai multe ori in realitate, nu exista)..sau teoria nu se imbina in mod armonios cu practica…si atunci depinde de fiecare cum reactioneaza in fata acestei provocari..ori se supune..si merge cu capul plecat pe drumuletul sau (chiar daca acest lucru nu si-l doreste)..ori are curaj sa isi infrunte propria viata (devenind o individualitate)..As putea sa continui cu foarte multe variante posibile, pentru ca daca vrem..chiar si atunci cand ni se pare ca nu exista nici o portita de salvare…ea de fapt, este..dar, ceva ne impiedica sa o vedem.
Intr-adevar fiecare este liber sa inteleaga ce vrea de la viata, sa si-o traiasca asa cum simte ca ar fi cel mai bine pentru propria persoana…dar, in urma discutiei pe care am avut-o azi dimineata cu o persoana tare draga mie..am reajuns la concluzia ca refuz sa fiu un robotel !!!:d
No comments:
Post a Comment