Ganduri

Incerc sa inteleg multe din trairile pe care vrem nu vrem, trebuie sa le parcurgem, de-a lungul vietii noastre. Pana nu demult incercam sa dau un sens tuturor momentelor traite..atat cele de fericire cat si, necazurile prin care suntem nevoiti sa trecem..in cateva cuvinte incercam sa dau un sens vietii. De cele mai multe ori nu imi explicam cursul evenimentelor din viata noastra. Stiam ca, la final, totul era spre binele nostru..dar, totusi uneori vad prea mult suferinta...si ma intristez. Tot timpul mi-am dorit sa fim guvernati de credinta si bun simt..ce implica educatie..in activitatile noastre de zi cu zi. Ma doare sa ma uit in jurul meu..si sa vad atata superficialitate. Sunt momente in care incerc, spre exemplu, sa deschid televizorul..in speranta ca voi putea urmari ceva interesant, care sa ma ajute intr-o forma sau alta..dar, deja nu mai e o supriza...indiferent pe ce canal ai incerca sa te uiti...peste tot aceeasi prezentatori alesi din diverse motive (de cele mai multe ori pentru ca "dau bine pe sticla")..si aceleasi informatii lipsite de fond. Nu, nu...refuz sa privesc astfel de emisiuni. Uneori imi fac rabdare si ma uit..pentru ca ma intereseaza sa observ pana unde pot merge unii dintre ei. Pana nu demult ma uitam intens la Realitatea TV...ma fascina suprplusul acesta de informatii..doream sa fiu la curent cu tot ce misca..din viata politica, sociala, economica, tehnologica...dar, am descoperit ca Realitatea nu prezenta intocmai realitatea, daca se poate spune asa. E drept ca informatia e subiectiva..dar, am observat un soi de manipulare, cum dealtfel fac mai toate televiziunile...si atunci am spus STOP.
Acum...mi-am redescoperit o veche pasiune..si anume lectura..Mentionam anterior de faptul ca, am incercat destul de mult timp sa incerc sa gasesc sensul vietii...Cu ajutorul lui Dan Puric..l-am gasit! El afirma urmatoarele: lectia fundamentala a crestinismului este sa te invete cum sa mori. Da, acum totul capata un sens in logica mea.
Nu inteleg totusi de ce trebuie uneori sa trecem prin suferinte profunde ca sa putem descoperi existenta Lui. Si, culmea, cum s-a intamplat la mine mai demult... am descoperit acea credinta...care imi invada sufletul din toate unghiurile...nu stiam exact de unde vine...dar, stiam doar ca ma simteam cea mai bucuroasa fiinta de pe fata Pamantului!!! Dar, asa cum a venit in momentele grele...si mi-a alinat suferinta..asa..incet-incet...spre rusinea mea...am simtit ca s-a dus...De fapt nu am simtit..m-am trezit intr-o zi..ca disparuse...unde si cum...nu stiu..cert e ca nu mai era.. Am inceput sa ma gandesc..si acum, cum am mai spus..cu ajutorul lui Dan Puric...incep sa redescopar din nou acea placere de a fi crestin. E drept ca numai crestinismul are puterea de a ne tine uniti, de a ne face frati, unicul sens al vietii.
Sper sa ajung cat mai repede, din nou, la acea stare minunata pe care am trait-o..care acum mi se pare un vis...pentru ca, E SUPERB sa fii crestin!