Mai sunt cateva ore si, se mai duce un anisor din viata mea…
La sfarsitul fiecarui etape de acest gen, incerc sa imi pun in balanta atat lucrurile realizate, cand spun acest lucru ma refer si la cele bune..si la cele mai putin bune; cat si planurile, ideile pe care nu am reusit, din diverse motive..sa mi le indeplinesc. Contabilizez fiecare amanunt, pentru a putea trage linie..si, mai apoi, sa imi pot realiza listuta pentru noul an care vine.
Nu vreau sa intru in detalii, in ceea ce priveste plusurile si minusurile personale din acest an, pur si simplu..ma simt bucuroasa, pentru ca sfarsitul de an m-a gasit cu zambetul pe buze. Pentru ca am invatat (si in continuare invat) sa trec peste momentele mai putin placute din viata, la care trebuie sa particip sau sa asist. Ma simt impacata cu modul in care s-au derulat evenimentele. Cum ii spuneam unei surioare…simt ca revine in prim-plan fetita-copil din mine. Aceasta latura a mea, desi pune la suflet destul de usor mai tot ce i se intampla (atat pozitiv, cat si negativ), stie sa se bucure de fiecare clipa a vietii; sa se simta fericita, si acea fericire sa porneasca dinlauntrul sau; sa se considere o optimista si jumatate; este, de asemenea, o fetita care e mai mereu cu zambetul pe buze (si nu ca sa mascheze alte lucruri, din contra…acest zambet vine natural…cred ca se trage de la acea fericire interioara de care pomeneam mai inainte). Si, totodata se considera norocoasa, pentru ca tot timpul i se intampla, la momentul cel mai potrivit, lucrurile cele mai bune.
Inchei acest scurt monolog interior adresand un simplu LA MULTI ANI tuturor persoanelor.
No comments:
Post a Comment