Pe zi ce trece..imi dau seama ca sunt asa straina de tot ce inseamna viata asta. Sa spunem ca am invtat o parte din regulile ei. Dar, ceva din mine nu vrea sa se conformeze lor. Ma simt ca un copil rebel care, desi stie ca parintii au dreptate...nu vrea sa faca precum spun ei.
Am atins din nou, fara intentie un subiect delicat. Cine poate defini cu precizie semnificatia cuvantului “dreptate”? Oamenii si-au format o parere in legatura cu acest termen si incearca sa o transmita din generatie in generatie. Problema e ca fiecare societate are plusurile si minusurile sale...si tehnologia, si nu numai ne ofera cu totul si cu toul alte perspective asupra tuturor notiunilor din campul semantic al cuvantului “viata”. Acest lucru inseamna ca fiecare genratie invata sa priveasca viata din punctul sau de vedere, completat de cel pe care il ofera societate in ansamblu ei.
Ar fi interesant sa incercam sa vedem persoanele din jurul nostru dincolo de hainele pe care le poarta, dincolo de felul in care arata...aceste lucruri carora li se dau asa de mare importanta in zilele noastre, mi se par minuscule in comparatie cu bogatia sufleteasca a fiecarei fiinte umane. Acolo sta complexitatea de care nu ne pasa sau poate suntem prea “prinsi” de lucrurile de zi cu zi si nu mai reusim sa vrem sa o vedem, sa o descoperim. Consider ca Dumnezeu s-a jucat cu noi...e un fel de-a spune...atunci cand ne-a creat. Suntem piese dintr-un puzzle si fiecare persoana prin individualitatea si unicitatea sa, reprezinta cheia spre solutionarea acestuia. Ar fi superb daca am reusi sa ne completam..sa fim uniti...sa rezolvam puzzle-ul.
Nu stiu daca acest lucru ar insemna foarte mult dar, la gandul ca populatia intregului Glob este unita...sa spunem prin credinta...si ca restul (rautatea, invidia, egoismul etc.) nu mai conteaza... nu mai exista...ma face sa imi apara un zambet larg pe buze. E intr-adevar un vis maret...poate prea maret...
Sunt asa de multe de spus..pacat ca timpul nu stiu incotro se grabeste, dar parca nu mai are rabdare. E ca un joc in care, pe masura ce inaintezi, gradul de dificultate sporeste, timpul este limitat....singura alternativa ramane adaptarea la regulile sale..pentru supravietuire. E interesant sa incerci sa supravietuiesti in unele conditii impuse dar, totodata uneori apar intrebari de genul...ce rost au toate acestea? La ce duc? Ne garanteaza fericirea? Ne asigura minimul necesar pentru supravietuire? Ce se intampla atunci cand iti impui sa joci dupa propriile regulili si le incalci pe cele impuse?..etc. Poate ar fi interesant de aflat...
No comments:
Post a Comment