Precious moments...

Nu imi vine sa cred ca s-a terminat…s-a finalizat inca un ciclu din viata mea, cel universitar. Banchetul…a fost…minunat…superb..nu am cuvinte sa il descriu..am niste colegi de milioane…si daca as putea…as da timpul inapoi si as sta cu ei o vesnicie…dar cum viata isi urmeaza cursul implacabil..merg mai inainte..cu fruntea sus si cu zambetul pe buze…
Simt o mare tristete cand ma gandesc la faptul ca pe marea majoritate din ei nu o sa ii mai vad…imi sunt dragi..sunt frumosi...destepti…saritori atunci cand ai nevoie…toate proiectele pe care le-am avut de realizat ne-au unit foarte mult..si de asta simt ca imi pare asa de rau…ca nu o sa mai vad colegii..profesorii..ca nu o sa mai pot simti viata de student..asa cum am simtit-o pana acum…cu farmecul ei atat din timpul semestrului, cat si din sesiune…
Acum in fata mea rasar alte carari, cu multe bifurcatii, in functie de alegerile mele, asa o sa imi cladesc casuta vietii…pe care nu o vreau mare..nu..eu o vreau micuta…si cu multe flori. De cele mai multe ori lucrurile simple..dar cu bun gust, ne aduc multa fericire…numai de noi depinde sa fim deschisi si sa vrem sa o primim cu bratele deschise. Spre exemplu, plimbatul cu bicicleta..undeva la tara…imi da o senzatie mare de libertate….si daca mai admir si cerul..si mai contemplu linistea din jurul meu…sufletelul meu vibreaza de fericire…si emotie..
Dar ajunge…trebuie sa dorm…cu toate ca nu imi e somn deloc…aminitirile de seara trecuta imi dau multe de gandit…si o stare melancolica..
Le doresc la toti colegii mei..sa se simta fericiti si impliniti…si fie ca tot ce e mai bun in viata asta pentru ei…sa li se indeplineasca..si sa aiba parte de multa, multa santate…
Ma inclin cu respect in fata voastra…

Life is great!

Astazi am avut parte de o zi extraordinar de fericita! Ma simt multumita sufleteste si asta pentru mine conteaza foarte mult. Merg pe strada si nu ma pot abtine sa nu zambesc…chit ca lumea se uita poate putin ciudat…dar nu ma intereseaza..cum spuneam imi traiesc viata mea..si numai a mea.
Simt ca Dumnezeu e prea bun cu mine si nu stiu daca voi dispune de timpul necesar, in toata viata asta, ca sa ii multumesc pentru felul in care are grija de fiecare, in parte.
Toate lucrurile se aranjeaza in viata, mai devreme sau mai tarziu, asa cum este cel mai bine pentru noi. Nu trebuie sa fim necajiti din cauza ca poate, o data, lucrurile nu au capatat acea forma pe care o doream, nu conteaza…ele au capatat o forma…si asta e cel mai important, si chiar daca nu ne dam seama atunci, din cauza faptului ca suntem “orbiti” de perioada pe care o traim, cu timpul, daca avem ochi sa privim in urma, cu un spirit mai obiectiv, putem realiza ca lucrurile s-au aranjat perfect…fix asa cum trebuia mai bine.
Nu puteam sa las sa treaca ziulica asta fara sa nu imi exprim fericirea….de care sper sa aiba parte toata lumea. Viata e minunata…si trebuie sa invatam sa ne bucuram de ea…si sa fim mereu cu zambetul pe buze!
Le multumesc din suflet surioarelor mele ca au participat la fericirea mea….puuuuuuuuup mare:*

Be you!

Fiecare persoana are individualitatea sa si acesta e o parte din farmecul personal. Daca ii lasam pe cei de langa noi sa ne distruga unicitatea, ca sa fim asa cum vor ei…atunci care mai e rostul nostru pe Pamant? Suntem niste marionete sau avem personalitate si stim sa ne-o protejam, sa ne-o dezvoltam?
Nu am sa neg faptul ca parerile celor din jur, mai ales a celor apropiati ne sunt de cele mai multe ori benefice, pentru ca ne pot oferi puncte de vedere noi, neluate in considerare (poate din lipsa experientei), ce ne pot ajuta sa privim lucrurile dintr-o alta perspectiva. Dar acest lucru nu inseamna ca trebuie sa luam efectiv totul asa cum spun ei…cum imi place sa zic…trebuie sa invatam sa analizam si sa filtram si apoi, sa actionam in functie de doleantele si preferintele noastre.
Oricum rostul lumii e sa vorbeasca, mai mult sau mai putin. Indiferent de ce ai face tot nu ai putea sa ii multumesti pe fiecare in parte, asa ca…se merita sa invatam sa ne pretuim, sa ne descoperim (pentru ca sunt enorm de multe lucruri care stau ascunse si abia asteapta sa vada lumina zilei) si sa ne bucuram de fiecare particica din noi.
Sustin sus si tare ca trebuie sa ne “conservam” personalitatea, dar acest lucru include ca fiecare sa aiba acel bun simt, respect (fata de persoana sa, cat si fata de persoanele din apropierea sa, fata de mediu etc.), moralitate. Atat timp cat aceste lucruri se imbina armonios si fiecare invata sa respecte felul de a fi al omuletilor din jurul sau si nu sa ii judece (de asta se ocupa Dumnezeu), atunci o sa fim mai fericiti si acest lucru se va reflecta in modul cel mai benefic asupra stilului nostru de viata!...concluzia e ca…se merita sa fii TU mereu!

Lectie de viata...

Imaginele surprinse in acest videoclip reprezinta pentru mine reteta cea mai de dorit in viata, si anume reteta succesului. Aceasta nu se obtine usor dar, satisfactia dobandita din momentul in care incepi “sa gusti” din ea este inegalabila, inexplicabila, surpinzatoare... Ingredientele necesare sunt: dorinta, ambitie, devotament, pasiune, putere, rezistenta, efort prelungit, autosugestie si lista ar putea continua....de dorit e ca toate sa se imbine cat mai placut, si in functie de “mancarea” pe care vrem sa o preparam sa folosim mai mult sau mai putin din fiecare.
Cum spuneam, imaginile urmarite mi-au dovedit o data in plus ca important e sa vrem sa ne urmam visele pentru ele pot deveni realitate. Mi s-a intamplat de multe ori sa nu imi duc unele planuri pana la capat…Am gasit suficiente motive folosite drept scuza, pentru acest lucru. Dar sa renunti cu usurinta, e cel mai la indemana…sa fugi din fata furtunii e relativ simplu, mai greu e sa ai curajul si responsabilitatea necesara sa o infrunti.
Important e sa invatam sa ne cunoastem mai bine, sa ne testam limitele, pentru ca tot timpul putem sa facem mult mai mult decat ne inchipuim...marturie imi sunt imaginile..

florin chilian - chiar daca

Bucuria de a fi fericit...

De luni incerc, mai cu chef, mai fara chef sa invat pentru un examen pe care va trebui sa il sustin maine. Nu este placut deloc ce am de facut, mai ales ca am de invatat cuvintel cu cuvintel din cartea profului, lucru pe care nu l-am mai facut de suuuuuuuuuper mult timp. Dar, nu intotdeauna facem ce ne place in viata, mai trebuie sa mai jucam si dupa regulile impuse de altii pentru a ne putea dezvolta, pentru a putea prospera…Ceea ce imi displace este faptul ca avem inclinatia naturala spre a ne plange (in toate modurile posibile: de mila, de starea sufleteasca, de situatia financiara etc). Daca niciodata nu vom fi capabili sa invatam sa ne bucuram de momentele unice pe care le traim, in fiecare ceas, pret de fiecare secunda…atunci ce se alege de viata noastra? Actionam ca niste robotei, care trebuie sa indeplineasca niste cerinte impuse, care nu mai stiu sa aiba grija de partea umana din noi, de bucuriile sufletelului nostru, de grijile, doleantele noastre.
De ce nu ne putem bucura de fiecare clipa si invata sa o “fructiificam”, in felul in care fiecare intelege acest lucru mai bine, pentru a ne face viata mai frumoasa? Bucuriile sufletelului actioneaza asupra noastra ca si razele de soare, ne lumineaza atat in interior, cat si la exterior, facandu-ne sa fim mai umani. In noi sta puterea de a gasi modalitatile si tehnicile cele mai bune ce merita aplicate, pentru a invata sa fim FERICITI….sa fim fericiti de aerul pe care il respiram, de lumea ce ne inconjoara, de trairile personale, de raza de soare ce tocmai a intrat in casuta noastra…as putea sa continui la infinit…motive pentru care am putea sa fim fericiti sunt…de noi depinde…eu refuz sa fiu un simplu robotel!!!! Tu ce alegi?

Haotic

Am inceput ziua in forta, desi poate copilului din mine i-ar fi placut sa fuga de responsabilitati, sa uite de tot ce implica acest lucru, pentru ca sa poata sa isi continue somnul linistit. Dar NU, atat perioada prin care trec, cat si varsta pe care o am, nu imi mai permite luxul acesta.
Natura omului reuseste in continuare sa ma surprinda. Ador sa descopar noi caracteristici ale fiecarui tipar identificat. Apreciez persoanele cu tarie de carcater, cu vointa si ambitie, care stiu ce vor de la viata, care de asemenea stiu sa se distreze, sa fie oameni cu capul pe umeri etc. atunci cand situatia o impune; mai pe scurt spus, apreciez acele persoane care au gasit resursele si capacitatile necesare pentru a incerca sa se incadreze corespunzator pe fiecare nou drum al vietii.
Sunt convinsa ca lucrurile nu pot avea intotdeauna farmec, atata timp cat ar fi perfecte si drumurile pe care ar trebui sa le urmam ar fi mereu corespunzatoare…la o adica…corespunzatoare pentru cine? Pentru ce? Fiind o persoana cu credinta in Dumnezeu, consider ca El doreste sa ne mai testam si limitele, acest lucru insemnand sa o mai luam pe o carare (care uneori poate reprezenta o scurtatura sau de ce nu un drum mai lung?), poate pe un drum mai putin “pavat”, cu multe gropi, dar care sunt convinsa ca ne invata, inainte de toate sa fim oameni si ne invata sa gasim mereu modalitatea de a iesi din orice situatie cu fruntea sus si cu zambetul pe buze (sau cel putin asa ar trebui).
Gandurile mele refuza sa se opreasca si vin din directii multiple; eu nu vreau sa le opresc in a-si urma cursul, din contra doresc sa le ajut sa se manifeste in faza incipenta si apoi sa se dezvolte, printr-o analiza complexa a tot ceea ce mi se pare important, interesant, incitant..dar momentan….le voi tine private……
.…pana data viitoare….