Step by step

Ma gandeam astazi la ideea de perfectiune…oare stim cu adevarat..sau mai bine zis..avem idée de ce inseamna cu adevarat aceasta? Cred ca avem deseori momente in viata..in care tindem sa ne imaginam un mod ideal de trai. Si cand spun acest lucru ma refer la faptul ca acest model de viata (sau fiecare poate sa ii spuna cum vrea..eu am ales sa ii dau aceasta forma..) spre care tindem..ne ocupa marea majoritatea timpului nostru..pentru ca e un scop pe care incercam sa il realizam.
Toate bune si frumoase...pana cand ne atingem acele obiective propuse..dar oare..putem fi cu adevarati fericiti si multumiti dupa ce ajungem in acest stadiu? Eu zic ca nu...pentru ca starea ideala atinsa nu rezista decat o anumita perioada de timp...pana cand exceptionalul devine normal..si cum..normalul ne plictiseste..cautam cu tot dinadinsul un nou “exceptional”.
Nu neg faptul ca e bine sa vrem sa prosperam, sa fim ambitiosi, sa nu ne multumim cu stadiul actual daca stim ca se poate mai mult (si cum spuneam in alte dati...tot timpul se poate mai mult..de noi depinde)..dar, ideea este ca in felul acesta viata noastra..arata ca un maraton. Nu ar fi un lucru rau daca, din aceasta poveste am invata sa ne bucuram si de lucrurile care ne ajuta sa ajungem la starea ideala pe care ne-o dorim..sa invatam sa acordam atentie lucrurilor mici, cu ajutorul carora le realizam pe cele mari. Pentru ca altfel cursa la un moment dat se incheie...indiferent ca vrem sau nu vrem...cum se spune “asa e scris”...si daca am privi inapoi ce am vedea? Suntem cu adevarat multumiti? In noi sta puterea de a schimba lucrurile in favoarea noastra...

Back in business

Nu am mai scris demult..si acum imi vine greu sa imi pun ordine in idei..dar, promit ca revin in forta…Momentan e prea mare agitatie in viata mea...mult mai mare fata de cantitatea cu care am fost obisnuita pana acum. Dar, incet...incet lucrurile se vor aranja de la sine...deci..
See ya soon!

Part of us...

E uimitor cum din momentul in care venim pe fata pamantului avem un tic-tac permanent care ne masoara secundele, minutele etc. ramase de trait. Putem sa ne gandim ca inflorim pana la o anumita perioada pentru ca mai apoi incet-incet sa ne degradam din toate punctele de vedere.
Mergeam astazi pe strada si vedeam femei tinere lipsite de sclipirea pe care sunt convinsa ca au avut-o in anii din urma. Nu pot intelege de ce suntem in stare sa ne aranjam, sa avem grija de felul in care aratam, doar pana cand obtinem ce ne dorim. Dupa care, toate aceste griji, sa le spunem, dispar, pentru ca tintele stabilite au fost atinse si restul nu mai prezinta un asemenea grad de importanta ca sa ne mai indemne sa mai facem ceva in acesta privinta. Ideea e ca trebuie sa si mentinem ce am dobandit, si mai presus de acest lucru, trebuie sa nu uitam niciodata sa ne respectam.
Ma gandesc la fetele care isi cauta un iubit..cat de mult se aranjeza..cum vor sa iasa in evidenta. E adevarat ca sta in firea noastra sa ne placa sa fim admirate...de fapt, nu numai in firea noastra, a femeilor, ci consider ca acest lucra sta in felul de a fi al oricarei fiinte umane. Dar, sa revin..spuneam ca dorim sa fim mereu foarte cochete si orice fata care se cunoaste cat de cat, stie cum sa profite de avantajele pe care acest statut i le ofera. Dar, odata cucerit iubitul de care aminteam adineaori, si eventual, odata ajunse la casatorie, uitam sa mai fim atente cu noi. Poate chiar, uitam sa mai fim tinere. Ne grabim sa imbatranim...sunt convinsa ca in mod inconstient.
Consider ca o femeie nu trebuie sa uite...indiferent de unde e, de ce face, de ce viata duce in general..sa fie femeie. Si asta implica, rafinament, eleganta, stil, bun gust, respect, incredere, cochetarie etc. Elementele enumerate mai inainte se intrepatrund si au unele caracteristici comune. Depinde de fiecare din noi sa isi valorifice ce are mai pregnant in stilul caracteristic ce o defineste.
Merita sa incercam sa ne mentinem tineretea indiferent de varsta pe care o avem. Viata e frumoasa si se cuvine traita din plin.

Multiple choices

De la taty am invatat ca in viata trebuie sa incerci sa faci de toate…sa stii cat mai multe lucruri, pentru ca nu se stie niciodata cand o sa avem nevoie de ele. Ocazii pentru a “invata”, a “fura” din meseria celorlalti, exista. De noi depinde ca sa si ramana ceva concret in urma acestor actiuni.
Ne izbim zi de zi de informatii de tot felul, care vin pe toate caile posibile..si pe care, de cele mai multe ori, reusim cu succes sa le ignoram. Datorita faptului ca in acest moment, lucrurile au inceput sa se mai miste in Iasi, uneori ne aflam in situatia in care, apar tot felul de cladiri peste noapte (e impropriu spus “peste noapte”, concret e intr-o perioada relativ mica de timp). Mi s-a intamplat, fiind absorbita de perioada pe care o traiam, pur si simplu sa nu observ unele transformari de peisaj. Cu titlu de exemplu, relatez urmatoarele: am aflat de la o persoana ce nu statea in zona mea, ca vis-a-vis de mine s-a deschis o noua filiala de la Banca Transilvania. Am ramas uimita, afland ca are dreptate, pentru ca se intampla sa trec aproape zilnic prin locul respectiv si, efectiv, nu am observat schimbarea.
Stau si ma gandesc, exemplul anterior fiind doar unul minor, pe langa multe altelele traite atat de mine, cat si de cei din jurul meu, cum ar fi daca, am acorda mai multa atentie lucrurilor din jurul nostru..daca am face un efort de vointa..si totodata de memorie (cu aceasta ocazie ne asiguram ca memoria functioneza la parametrii normali, neacordandu-i ocazia sa ajunga in paragina).
Aceste informatii pe care le-am retine..cumulate cu cele prin care am trecut deja..si pe care, se presupune ca le-am memorat, ne vor ajuta cu siguranta sa fim mai eficienti si mai practici in viata de zi cu zi. Timpul a ajuns deja o problema pentru cei mai multi dintre noi. Eu una, indiferent de cat incerc sa il intorc pe toate partile posibile, si sa fac in asa fel incat sa fiu mai eficienta, pot spune ca tot nu dispun de aceasta resursa suficient (sau mai bine zis..pe cat mi-as dori), ca sa imi pot realiza toate obiectivele stabilite.
Dar acest lucru, nu ma opreste sa vreau sa “lucrez” zi de zi in aceasta privinta! Motto-ul meu de astazi (daca se poate spune asa): “Eficienta maxima!”

Thoughts...

Avem tendinta naturala de a-l desconsidera pe cel de langa noi, de a-i minimiza valorile..ne e de o mie de ori mai usor sa vedem defectele cuiva decat sa incercam sa ii descoperim calitatile.
Ne simtim mai bine in momentul in care ne demonstram ca o anumita persoana este mai slaba (din punct de vedere al caracterului), mai putin inteligenta etc., in comparatie cu noi? Cu siguranta ca DA. Si din pacate, acest fenomen persista, si ia amploare.
Societatea in care traim ne indeamna sa ne comportam uneori ca niste fiinte salbatice, in care educatia, bunul simt nu mai conteaza. Nu se promoveaza, in zilele noastre, decat chipuri frumos “mascate”, corpuri bine lucrate, ce corespund cu anumite dimensiuni; de asemenea, la mare cinste este binecunoscuta “spaga”, cu ajutorul caruia daca esti slab poti deveni puternic, poti sa obtii lucruri (sunt incluse toate categoriile posibile, in functie de preferintele fiecaruia), pe care in mod normal nu le-ai merita, dar, pe care le poti avea la indemana. Unde ne dispar principiile, valorile? Incotro ne indreptam?
Uneoori traiesc cu impresia ca inteleg sensul vietii, implicit al actiunilor ce trebuie intreprinse de-a lungul itinerariului personal. Atunci, totul pare prea usor, uneori, chiar fara sens, si, poate, prea la indemana. Aceste ganduri alterneaza cu cele in care nu inteleg rostul vietii, al tuturor necazurilor si nefericirilor etc, pe care trebuie sa le indure persoanele. Pentru ca sa obtina…ce ? Putina fericire, un zambet, o bucata de paine, o haina, etc.? Nu reusesc sa deslusesc rostul lor...totul e uneori platit prea scump…si nu stiu daca se merita.

Convorbiri cu Octavian Paler

In momentul in care am facut rost de cartea “Convorbiri cu Octavian Paler” -> Daniel Cristea – Enache, spre rusinea mea trebuie sa recunosc, ca nu auzisem pana atunci foarte multe nici despre Paler, si cu atat mai putin despre autor.
Am descoperit numeroase aspecte noi ale unor probleme comune, relatate din perspectiva unei persoane, ce a reusit ca o data cu trecerea anilor sa mai dezlege din unele mistere. E minunat cum doi oameni pot privi acelasi lucru si, totodata, se pot gandi la ceva diferit. Depinde de caracteristicile genetice ale fiecarei persoane, completate de cele dobandite pe parcursul anilor de viata, de experientele prin care trec etc., pentru a putea relationa anumite ganduri cu unele lucruri. Mi se pare superba complexitatea din jurul nostru (si aici includ toate elementele ce ne alcatuiesc universul).
In continuare, voi reproduce cateva citate...pur si simplu nu ma pot abtine, astfel:
”..eu nu consider modestia o virtute. O invoca, in genere, indivizii cu insusiri mediocre pentru a lasa impresia ca mediocritatea lor tine de modestie, nu de lipsa lor de calitati. In tinerete, ea ar fi chiar o prostie. Ce sens are sa fii modest la douazeci sau la treizeci de ani? Daca nu crezi atunci ca esti in stare sa izbutesti ce n-a izbutit nimeni pana la tine, cand s-o crezi? Dar, la 79 de ani, cati am eu, esti constrans, vrei nu vrei, sa devii modest.”
“Brusc, ma intreb, insa, daca nu e periculos sa contam numai pe speranta. Deseori speranta e un drog, un anestezic. Poate, remediul sta in disperare, in capacitatea de a ne ingrijora, de a ne infricosa.”
“Paradoxal, comunismul a incurajat, fara sa vrea, interesul pentru cultura. In libertate. Cand si-a pierdut caracterul subversiv, interesul pentru cultura s-a prabusit. Si chiar respectul aratat culturii.”
“Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti."
“Mai marturisesc ca “nu izbutesc sa inteleg logica libertatii de a fi indiferent, de a inchide ochii (intr-un turn de fildes, intr-o biblioteca, intr-o sera, cadrul nu are importanta), de a spune “Binele vine, cand vine, de la sine si orice rau are un sfarsit, nu e cazul sa ma framant, sa-mi impun obligatii, sa imi reprosez egoismul de a ma dezinteresa de adevarul strazii pentru a ma interesa doar de ce vreau eu sa creez.” M-au derutat intotdeauna, absentii, care sunt, totusi, de fata“.
“Trebuie sa acceptam ca lumea, cum a conceput-o Dumnezeu, avea un cusur, devreme ce nu se putea perpetua decat cu riscul izgonirii din Paradis. Daca ramanea virtuoasa, ar fi fost condamnata la pierire. De fapt, pacatul originar a corectat un defect al Creatiei. Asta daca Paradisul nu a fost doar o momeala, cu ajutorul careia Dumnezeu a vrut sa descoperim regretul.”
“Batranii i-au indispus totdeauna pe tineri, mai ales atunci cand au tinut neaparat sa dea sfaturi in numele prejudecatii stupide ca batranetea te face si intelept. Ca sa progreseze, o societate nu isi poate pierde timpul cu melancolii. Asta ar duce-o la stagnare si decadenta. Batranii au prea mult trecut in ei pentru a fi, asemenea Americii, deschisi tuturor posibilitatilor. E ridicol sa ii recomanzi unui tanar sa se lege cu lanturi intr-un respect batrancios.”
Ma opresc aici pentru ca nu vreau sa fiu plictisitoare...asta in cazul in care nu am reusit aceasta performanta deja. Adevarul e ca prin fragmentele citate, cel putin eu, am descoperit o noua perspectiva a lucrurilor, si pentru ca imaginea sa fie cat mai completa (cu toate ca atunci cand ma gandesc la completa...relationez cu perfectiunea...si nici una din ele nu exista), e frumos sa o intregim cu cat mai multe puncte de vedere.

Bac pe furate

Ma simt asa de MICA in fata vremurilor de azi. Simt ca lucrurile o iau pe “aratura”, in mod ireparabil. Dispunem de prea multa libertate, si culmea e ca, nu stim sa o folosim in mod constructiv.
La televizor, zilele acestea, s-au transmis diverse stiri legate de faptul ca la bac, s-a copiat la modul cel mai grosolan posibil. Am vazut imagini cu profesori, care faceau parte din comisiile de corectare a tezelor, ce erau nemutumiti de faptul ca au gasit numeroase lucrari identice; de asemenea elevii, dupa aflarea rezultatelor, au recunoscut ca au fost foarte inventivi in privinta modului de fraudare, si anume: si-au ascuns telefoanele mobile in sosete, si-au multiplicat cartile cu solutiile subiectelor iar in timpul examenului, isi cereau permisiunea si mergeau la toaleta si invatau pe de rost rezolvarile; alti elevi au strans bani pentru a face cheta si a mitui profesorii supraveghetori pentru a fi mai “permisivi”, ca “doar sunt si ei oameni”; nu mai zic de faptul ca, subiectele s-au aflat de catre elevi chiar dupa ce au fost extrase, si bineinteles, la toaleta, au putut consulta cartile ce contineau rezolvarile etc.
Stupoare insa, in loc ca persoanele in masura (ma refer la toti sefii de comisie, inspectori, ministerul Educatiei, in persoana d-lui Cristian Adomnitie, si restul persoanelor abilitate), sa parcurga toate etapele necesare rezolvarii problemei, ce mi se pare de o gravitate nemaintalnita pana acum, s-au limitat doar la luarea unor decizii, de genul: profesorii ce nu sunt multumiti de lucrarile elevilor, sa inceteze sa mai corecteze sau, si mai rau, din partea d-lui Adomnitei nu a venit nici un comunicat oficial, care sa arate ca s-a intreprins o ancheta, ce va demonstra, ulterior veridicitatea sau nu a faptelor transmise de diverse canale de televiziune.
Nu stiu ce se va intampla cu noi, dar, aceste lucruri vor avea repercursiuni imense. Sa incercam sa aruncam o privire in viitor. In acest moment, promoveaza elevii ce nu au meritele necesare pentru a ajunge la facultatile de elita. Vor trece, cu bani, si peste anii de studentie...si, ulterior, vor profesa. Vor fi viitorii nostrii medici, profesori etc., persoane de care va depinde viitorul nostru si al copiilor nostri. Implicatiile acestor fapte ne vor costa scump..
Nu mai spun de faptul ca elevii, ce intr-adevar au invatat si meritau sa ajunga la facultatile dorite, s-ar putea sa nu mai reuseasca acest lucru, din cazua “impostorilor”, ce le-au luat locul. Cele de la buget vor fi luate de oamenii fara valoare...stiam de faptul ca formele devin fara fond, dar, mi se pare ca lucrurile avanseaza mult prea rapid pentru ritmul meu de intelegere.
Unde este corectitudinea? S-a schimbat intre timp sensul cuvantului “valoare”; acum are alte acceptiuni, pe care eu una, refuz sa le accept. Mi-ar placea sa pot face ceva in privinta asta, dar, fiind asa de mica sunt convinsa ca nu am cum sa schimb lucrurile mari. Nici nu stiu daca o adunare de masa ar putea reusi acest lucru. Cand spun aceasta, ma gandesc la comunism, si la faptul ca el, teoretic, a cazut dupa decembrie ’89, dar oare chiar asa este? Persoanele ce ne conduc in acest moment, nu sunt aceeasi actori ce isi jucau piesa pe vremea lui Ceausescu, care acum doar si-au schimbat mastile, ei fiind in continuare, stapaniti de aceleasi interese meschine?

To be or not to be...

Pe zi ce trece..imi dau seama ca sunt asa straina de tot ce inseamna viata asta. Sa spunem ca am invtat o parte din regulile ei. Dar, ceva din mine nu vrea sa se conformeze lor. Ma simt ca un copil rebel care, desi stie ca parintii au dreptate...nu vrea sa faca precum spun ei.
Am atins din nou, fara intentie un subiect delicat. Cine poate defini cu precizie semnificatia cuvantului “dreptate”? Oamenii si-au format o parere in legatura cu acest termen si incearca sa o transmita din generatie in generatie. Problema e ca fiecare societate are plusurile si minusurile sale...si tehnologia, si nu numai ne ofera cu totul si cu toul alte perspective asupra tuturor notiunilor din campul semantic al cuvantului “viata”. Acest lucru inseamna ca fiecare genratie invata sa priveasca viata din punctul sau de vedere, completat de cel pe care il ofera societate in ansamblu ei.
Ar fi interesant sa incercam sa vedem persoanele din jurul nostru dincolo de hainele pe care le poarta, dincolo de felul in care arata...aceste lucruri carora li se dau asa de mare importanta in zilele noastre, mi se par minuscule in comparatie cu bogatia sufleteasca a fiecarei fiinte umane. Acolo sta complexitatea de care nu ne pasa sau poate suntem prea “prinsi” de lucrurile de zi cu zi si nu mai reusim sa vrem sa o vedem, sa o descoperim. Consider ca Dumnezeu s-a jucat cu noi...e un fel de-a spune...atunci cand ne-a creat. Suntem piese dintr-un puzzle si fiecare persoana prin individualitatea si unicitatea sa, reprezinta cheia spre solutionarea acestuia. Ar fi superb daca am reusi sa ne completam..sa fim uniti...sa rezolvam puzzle-ul.
Nu stiu daca acest lucru ar insemna foarte mult dar, la gandul ca populatia intregului Glob este unita...sa spunem prin credinta...si ca restul (rautatea, invidia, egoismul etc.) nu mai conteaza... nu mai exista...ma face sa imi apara un zambet larg pe buze. E intr-adevar un vis maret...poate prea maret...
Sunt asa de multe de spus..pacat ca timpul nu stiu incotro se grabeste, dar parca nu mai are rabdare. E ca un joc in care, pe masura ce inaintezi, gradul de dificultate sporeste, timpul este limitat....singura alternativa ramane adaptarea la regulile sale..pentru supravietuire. E interesant sa incerci sa supravietuiesti in unele conditii impuse dar, totodata uneori apar intrebari de genul...ce rost au toate acestea? La ce duc? Ne garanteaza fericirea? Ne asigura minimul necesar pentru supravietuire? Ce se intampla atunci cand iti impui sa joci dupa propriile regulili si le incalci pe cele impuse?..etc. Poate ar fi interesant de aflat...

Ziua Absolventului

Multumim colegutului nostru Marius Condruz pentru ca a avut grija ca de Ziua lui…respectiv, a noastra, marcata de Ziua Absolventului - 22 iunie 2008 – sa filmeze momentele unice pe care le-am trait.
Nu am cuvinte sa descriu ce fericita m-am simtit alaturi de colegutii mei in acea zi, si nu numai. Daca as putea da timpul inapoi, cu siguranta as face aceasi alegere...si anume..Informatica Economica. Cand privesc in urma sunt multumita de felul in care s-au impletit lucrurile, de modul in care ele au evolut. Singura parere de rau pe care o am este legata de faptul ca nu am iesit mai mult cu colegii dar, restul amintirilor compenseaza cu mult acest mic regret.
Superba zi...superbe amintiri...cu siguranta nu le voi uita niciodata...

Marsh Ziua Absolventului 2008

ziua absolventului 2008 - Iasi - 2

ziua absolventului 2008 - Iasi - 1

Marsh Ziua Absolventului 2008 part 2

Mars Ziua Absolventului 2008 part 1

Iasi, The Sad City

Superb!

Thoughts...

Sunt curioasa daca istoria vietii fiecarei persoane ramane “scrisa” undeva, daca se pastreaza sub o forma sau alta. Pentru oamenii de rand acest lucru reprezinta o incertitudine, dar pentru oamenii care au realizat ceva important pe parcursul vietii, e clar ca ei raman in istoria poporului Globului (cel putin pe un suport de stocare compatibil cu perceptiile noastre).
Ceea ce ma intereseaza pe mine e daca in afara acestui suport, la indemana lumii noastre, mai exista un alt mod de stocare..perceptibil pentru celelalte lumi ce ne-nconjoara...si..cand ma gandesc la asta...ma gandesc la Dumnezeu. Traiesc cu impresia ca fiinta Sa poate inmagazina atat de multe lucruri, intr-o clipita, fara prea mult efort..doar cu putina atentie. Ma cutremura gandul la puterea Sa..si ma simt pacatoasa, cand stiu ca din multitudinea de lucruri ce imi este pusa la dispozitie aleg, de obicei, ce este mai tentant..mai usor realizabil...ceea ce nu se raporteaza mereu la bine. Sunt constienta de acest lucru si incerc sa fac ceva in aceasta privinta.
Credinta vine o data cu bunatatea, frumusetea, milostenia, prietenia, dragostea..toate acestea cumulate..nu duc decat la sentimentul mult razvnit...si anume...sentimentul fericirii.
Dar, sa revin...la noi...oamenii de rand...mi se pare asa de scurta viata..asa de multe iti ofera..pacat ca nu ai timp sa te bucuri nici macar de un 5% din ele. Viata e ca un puzzle, pui bucatica cu bucatica in speranta ca o sa formezi intregul....problema e ca...lucrurile devin palpitante si incitante..deoarece nu se poate sti mereu cu siguranta daca esti pe drumul cel bun sau dai ai timp sa il termini si din cauza asta traim cu gandul ca noua nu ni se poate intampla nimic rau..si prin urmare..mai avem destul de mult timp la dispozitie.
Dar daca lucrurile nu stau asa? Daca ne-am gandi..sa fim mai atenti la modul in care ne gestionam timpul, la importanta pe care o acordam actiunilor noastre, la familie, prieteni, mediu..tot...tot..tot...ce ar rezulta?..hmmmm...o viata traita mai intens, mai plina...depinde de fiecare cum isi gestioneaza mai bine resursele proprii care ii sunt puse la dispozitie (corpul, mintea, mediul, timpul si tot ce aparinte lumii sale si l-ar putea ajuta in construirea joculetului).
Mi-am adus aminte, ca pana nu demult..consideram viata ca un labirint..ai tot felul de cai...unele se soldeaza cu esec..altele..dupa indelungate eforturi te duc spre lumina...dar ideea e...lumina ce este?..ce iti ofera?..imaginea pe care ti-o creezi despre ea..este oare in conformitate cu realitatea sa?
Multe intrebari..putine raspunsuri...concluzia este ca fiecare are dreptul sa isi traiasca viata asa cum considera mai bine...nu trebuie sa ne ocupam de partea cu judecatul...mai bine sa ne acordam mai multa atentie...sa ne cunoastem mai bine...si in felul asta sa fim mai atenti la dorintele noastre..si implicit la modalitatile in care se poate ajunge la indeplinirea lor!
Sunt asa de multe moduri de exprimare a aceluiasi lucru in diverse forme....e fascinant sa descoperim formele...

Despre ura

Nu pot sa nu ma opresc la un fragment pe care l-am citit ieri in cartea lui Gabriel Liiceanu – Despre ura, ce m-a facut sa realizez, dupa o anumita perioada de reflectie ca, undeva acolo in mine, la nivelul subconstientului statea ascunsa parerea ce o aproba pe cea a autorului. Citez..”Nu poti uri cata vreme nu dai doi bani pe cineva. Ca sa-l urasti, trebuie sa il consideri egal cu tine sau mai presus de tine…Interesant este felul in care rezolva Goehte problema heideggeriana a “distantarii” in directia iubirii. El spune: “In fata calitatilor deosebite ale altuia nu exista alt mijloc de salvare decat iubirea”…de aici rezulta ca ura nu se instaleaza decat prin handicap afectiv, prin neputinta funciara a cuiva de a rezolva situatia existentiala a distantarii in directia iubirii.”
Mi s-a parut interesanta parerea, pe care sincer pana acum, in mod constient nu am gandit-o din aceasta perspectiva. Important e sa vrem sa luam in considerare, in orice situatie, mai multe puncte de vedere, pentru ca, prin natura noastra, de fiinte limitate, ne este imposibil sa surprindem problemele in adevarata lor complexitate.
Ideea este ca niciodata nu vom putea sti cat de aproape de adevar suntem, pentru ca subiectivitatea si relativitatea ne umbresc intregul, pe care il formam, zic eu, doar cu ajutorul lui Dumnezeu.

Precious moments...

Nu imi vine sa cred ca s-a terminat…s-a finalizat inca un ciclu din viata mea, cel universitar. Banchetul…a fost…minunat…superb..nu am cuvinte sa il descriu..am niste colegi de milioane…si daca as putea…as da timpul inapoi si as sta cu ei o vesnicie…dar cum viata isi urmeaza cursul implacabil..merg mai inainte..cu fruntea sus si cu zambetul pe buze…
Simt o mare tristete cand ma gandesc la faptul ca pe marea majoritate din ei nu o sa ii mai vad…imi sunt dragi..sunt frumosi...destepti…saritori atunci cand ai nevoie…toate proiectele pe care le-am avut de realizat ne-au unit foarte mult..si de asta simt ca imi pare asa de rau…ca nu o sa mai vad colegii..profesorii..ca nu o sa mai pot simti viata de student..asa cum am simtit-o pana acum…cu farmecul ei atat din timpul semestrului, cat si din sesiune…
Acum in fata mea rasar alte carari, cu multe bifurcatii, in functie de alegerile mele, asa o sa imi cladesc casuta vietii…pe care nu o vreau mare..nu..eu o vreau micuta…si cu multe flori. De cele mai multe ori lucrurile simple..dar cu bun gust, ne aduc multa fericire…numai de noi depinde sa fim deschisi si sa vrem sa o primim cu bratele deschise. Spre exemplu, plimbatul cu bicicleta..undeva la tara…imi da o senzatie mare de libertate….si daca mai admir si cerul..si mai contemplu linistea din jurul meu…sufletelul meu vibreaza de fericire…si emotie..
Dar ajunge…trebuie sa dorm…cu toate ca nu imi e somn deloc…aminitirile de seara trecuta imi dau multe de gandit…si o stare melancolica..
Le doresc la toti colegii mei..sa se simta fericiti si impliniti…si fie ca tot ce e mai bun in viata asta pentru ei…sa li se indeplineasca..si sa aiba parte de multa, multa santate…
Ma inclin cu respect in fata voastra…

Life is great!

Astazi am avut parte de o zi extraordinar de fericita! Ma simt multumita sufleteste si asta pentru mine conteaza foarte mult. Merg pe strada si nu ma pot abtine sa nu zambesc…chit ca lumea se uita poate putin ciudat…dar nu ma intereseaza..cum spuneam imi traiesc viata mea..si numai a mea.
Simt ca Dumnezeu e prea bun cu mine si nu stiu daca voi dispune de timpul necesar, in toata viata asta, ca sa ii multumesc pentru felul in care are grija de fiecare, in parte.
Toate lucrurile se aranjeaza in viata, mai devreme sau mai tarziu, asa cum este cel mai bine pentru noi. Nu trebuie sa fim necajiti din cauza ca poate, o data, lucrurile nu au capatat acea forma pe care o doream, nu conteaza…ele au capatat o forma…si asta e cel mai important, si chiar daca nu ne dam seama atunci, din cauza faptului ca suntem “orbiti” de perioada pe care o traim, cu timpul, daca avem ochi sa privim in urma, cu un spirit mai obiectiv, putem realiza ca lucrurile s-au aranjat perfect…fix asa cum trebuia mai bine.
Nu puteam sa las sa treaca ziulica asta fara sa nu imi exprim fericirea….de care sper sa aiba parte toata lumea. Viata e minunata…si trebuie sa invatam sa ne bucuram de ea…si sa fim mereu cu zambetul pe buze!
Le multumesc din suflet surioarelor mele ca au participat la fericirea mea….puuuuuuuuup mare:*

Be you!

Fiecare persoana are individualitatea sa si acesta e o parte din farmecul personal. Daca ii lasam pe cei de langa noi sa ne distruga unicitatea, ca sa fim asa cum vor ei…atunci care mai e rostul nostru pe Pamant? Suntem niste marionete sau avem personalitate si stim sa ne-o protejam, sa ne-o dezvoltam?
Nu am sa neg faptul ca parerile celor din jur, mai ales a celor apropiati ne sunt de cele mai multe ori benefice, pentru ca ne pot oferi puncte de vedere noi, neluate in considerare (poate din lipsa experientei), ce ne pot ajuta sa privim lucrurile dintr-o alta perspectiva. Dar acest lucru nu inseamna ca trebuie sa luam efectiv totul asa cum spun ei…cum imi place sa zic…trebuie sa invatam sa analizam si sa filtram si apoi, sa actionam in functie de doleantele si preferintele noastre.
Oricum rostul lumii e sa vorbeasca, mai mult sau mai putin. Indiferent de ce ai face tot nu ai putea sa ii multumesti pe fiecare in parte, asa ca…se merita sa invatam sa ne pretuim, sa ne descoperim (pentru ca sunt enorm de multe lucruri care stau ascunse si abia asteapta sa vada lumina zilei) si sa ne bucuram de fiecare particica din noi.
Sustin sus si tare ca trebuie sa ne “conservam” personalitatea, dar acest lucru include ca fiecare sa aiba acel bun simt, respect (fata de persoana sa, cat si fata de persoanele din apropierea sa, fata de mediu etc.), moralitate. Atat timp cat aceste lucruri se imbina armonios si fiecare invata sa respecte felul de a fi al omuletilor din jurul sau si nu sa ii judece (de asta se ocupa Dumnezeu), atunci o sa fim mai fericiti si acest lucru se va reflecta in modul cel mai benefic asupra stilului nostru de viata!...concluzia e ca…se merita sa fii TU mereu!

Lectie de viata...

Imaginele surprinse in acest videoclip reprezinta pentru mine reteta cea mai de dorit in viata, si anume reteta succesului. Aceasta nu se obtine usor dar, satisfactia dobandita din momentul in care incepi “sa gusti” din ea este inegalabila, inexplicabila, surpinzatoare... Ingredientele necesare sunt: dorinta, ambitie, devotament, pasiune, putere, rezistenta, efort prelungit, autosugestie si lista ar putea continua....de dorit e ca toate sa se imbine cat mai placut, si in functie de “mancarea” pe care vrem sa o preparam sa folosim mai mult sau mai putin din fiecare.
Cum spuneam, imaginile urmarite mi-au dovedit o data in plus ca important e sa vrem sa ne urmam visele pentru ele pot deveni realitate. Mi s-a intamplat de multe ori sa nu imi duc unele planuri pana la capat…Am gasit suficiente motive folosite drept scuza, pentru acest lucru. Dar sa renunti cu usurinta, e cel mai la indemana…sa fugi din fata furtunii e relativ simplu, mai greu e sa ai curajul si responsabilitatea necesara sa o infrunti.
Important e sa invatam sa ne cunoastem mai bine, sa ne testam limitele, pentru ca tot timpul putem sa facem mult mai mult decat ne inchipuim...marturie imi sunt imaginile..

florin chilian - chiar daca

Bucuria de a fi fericit...

De luni incerc, mai cu chef, mai fara chef sa invat pentru un examen pe care va trebui sa il sustin maine. Nu este placut deloc ce am de facut, mai ales ca am de invatat cuvintel cu cuvintel din cartea profului, lucru pe care nu l-am mai facut de suuuuuuuuuper mult timp. Dar, nu intotdeauna facem ce ne place in viata, mai trebuie sa mai jucam si dupa regulile impuse de altii pentru a ne putea dezvolta, pentru a putea prospera…Ceea ce imi displace este faptul ca avem inclinatia naturala spre a ne plange (in toate modurile posibile: de mila, de starea sufleteasca, de situatia financiara etc). Daca niciodata nu vom fi capabili sa invatam sa ne bucuram de momentele unice pe care le traim, in fiecare ceas, pret de fiecare secunda…atunci ce se alege de viata noastra? Actionam ca niste robotei, care trebuie sa indeplineasca niste cerinte impuse, care nu mai stiu sa aiba grija de partea umana din noi, de bucuriile sufletelului nostru, de grijile, doleantele noastre.
De ce nu ne putem bucura de fiecare clipa si invata sa o “fructiificam”, in felul in care fiecare intelege acest lucru mai bine, pentru a ne face viata mai frumoasa? Bucuriile sufletelului actioneaza asupra noastra ca si razele de soare, ne lumineaza atat in interior, cat si la exterior, facandu-ne sa fim mai umani. In noi sta puterea de a gasi modalitatile si tehnicile cele mai bune ce merita aplicate, pentru a invata sa fim FERICITI….sa fim fericiti de aerul pe care il respiram, de lumea ce ne inconjoara, de trairile personale, de raza de soare ce tocmai a intrat in casuta noastra…as putea sa continui la infinit…motive pentru care am putea sa fim fericiti sunt…de noi depinde…eu refuz sa fiu un simplu robotel!!!! Tu ce alegi?

Haotic

Am inceput ziua in forta, desi poate copilului din mine i-ar fi placut sa fuga de responsabilitati, sa uite de tot ce implica acest lucru, pentru ca sa poata sa isi continue somnul linistit. Dar NU, atat perioada prin care trec, cat si varsta pe care o am, nu imi mai permite luxul acesta.
Natura omului reuseste in continuare sa ma surprinda. Ador sa descopar noi caracteristici ale fiecarui tipar identificat. Apreciez persoanele cu tarie de carcater, cu vointa si ambitie, care stiu ce vor de la viata, care de asemenea stiu sa se distreze, sa fie oameni cu capul pe umeri etc. atunci cand situatia o impune; mai pe scurt spus, apreciez acele persoane care au gasit resursele si capacitatile necesare pentru a incerca sa se incadreze corespunzator pe fiecare nou drum al vietii.
Sunt convinsa ca lucrurile nu pot avea intotdeauna farmec, atata timp cat ar fi perfecte si drumurile pe care ar trebui sa le urmam ar fi mereu corespunzatoare…la o adica…corespunzatoare pentru cine? Pentru ce? Fiind o persoana cu credinta in Dumnezeu, consider ca El doreste sa ne mai testam si limitele, acest lucru insemnand sa o mai luam pe o carare (care uneori poate reprezenta o scurtatura sau de ce nu un drum mai lung?), poate pe un drum mai putin “pavat”, cu multe gropi, dar care sunt convinsa ca ne invata, inainte de toate sa fim oameni si ne invata sa gasim mereu modalitatea de a iesi din orice situatie cu fruntea sus si cu zambetul pe buze (sau cel putin asa ar trebui).
Gandurile mele refuza sa se opreasca si vin din directii multiple; eu nu vreau sa le opresc in a-si urma cursul, din contra doresc sa le ajut sa se manifeste in faza incipenta si apoi sa se dezvolte, printr-o analiza complexa a tot ceea ce mi se pare important, interesant, incitant..dar momentan….le voi tine private……
.…pana data viitoare….